Declama
Definitie, sens si explicatie
1Declama, declam, verb I. Tranzitiv A rosti cu voce tare, cu ton si cu gesturi adecvate, un text literar (in versuri). ♦ (Peior.) A vorbi cu ton declamator, emfatic, retoric. – Din franceza Declamer, limba latina Declamare.
2Declama verb tr. a rosti cu voce tare un text literar (versuri). ♢ a vorbi cu un ton declamator. (< franceza declamer, limba latina declamare)
3Declama verb verifica cuvantul: recita.
4Declama verb (silabe -cla-), indicativ prezent 1 singular declam, 3 singular si plural declama; ger. declamand
5A declama declam tranzitiv 1) (texte, mai ales in versuri) A spune pe de rost, expresiv si cu intonatie adecvata; a recita. 2) (cuvinte, propozitii) A pronunta cu un ton retoric si emfatic. /<fr. declamer, lat. declamare
6Declama verb I. tr.
A spune ceva (mai ales versuri) tare, cu tonul si gesturile adecvate. ♦ A vorbi retoric. [P.i. declam. / conform franceza declamer, limba italiana, limba latina declamare].
A spune ceva (mai ales versuri) tare, cu tonul si gesturile adecvate. ♦ A vorbi retoric. [P.i. declam. / conform franceza declamer, limba italiana, limba latina declamare].