1
Demînda (-d, -at), verb – A porunci, a ordona.
Creație ce pare artificială, și pe care o găsim numai la Murnu (așa demîndă Alcinou).
Este formată pe baza franceză demander, italiană dimandare, nu știm dacă pe baza vreunui împrumut aromână, care nu ne este cunoscut.
Totuși, Candrea-dens., 496 menționează pe dimîndare, pe care îl consideră reprezentant direct al latină
Creație ce pare artificială, și pe care o găsim numai la Murnu (așa demîndă Alcinou).
Este formată pe baza franceză demander, italiană dimandare, nu știm dacă pe baza vreunui împrumut aromână, care nu ne este cunoscut.
Totuși, Candrea-dens., 496 menționează pe dimîndare, pe care îl consideră reprezentant direct al latină
DER – dicționarul etimologic