1
Dezmoșteni, dezmoștenesc, verb IV.
Tranzitiv A lipsi pe cineva de dreptul de moștenire, a înlătura pe cineva de la o moștenire.
Figurat A priva pe cineva de un drept al său; a frustra. – Dez- + moșteni (după franceză desheriter).
Tranzitiv A lipsi pe cineva de dreptul de moștenire, a înlătura pe cineva de la o moștenire.
Figurat A priva pe cineva de un drept al său; a frustra. – Dez- + moșteni (după franceză desheriter).
DEX – dicționarul explicativ
2
A dezmoșteni dezmoștenesc tranzitiv A lipsi (prin testament) de moștenire. /dez- + a moșteni
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Dezmoșteni verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural dezmoștenesc, imperfect 3 singular dezmoștenea; conjuncție prezent 3 singular și plural dezmoștenească
DOOM – dicționarul ortografic