1
Dezorientare, dezorientări, substantiv feminin Faptul de a fi dezorientat, starea celui dezorientat; nesiguranță, șovăială; descumpănire. [Pronunțat: -ri-en-] – Vezi Dezorienta.
DEX – dicționarul explicativ
2
Dezorientare substantiv feminin acțiunea de a dezorienta; descumpănire, uluire, deconcertare.
pierdere a capacității individului de a-și reprezenta situația în timp și spațiu, de a identifica propria persoană sau a celorlalți. (< dezorienta)
pierdere a capacității individului de a-și reprezenta situația în timp și spațiu, de a identifica propria persoană sau a celorlalți. (< dezorienta)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
Dezorientare substantiv feminin Acțiunea de a dezorienta și rezultatul ei; descumpănire, uluire, deconcertare. [Pronume -ri-en-. / < Dezorienta].
DN – dicționar de neologisme
4
Dezorientare substantiv feminin (silabe -ri-en-; morfematic dez-), genitiv-dativ articulat dezorientării; plural dezorientări
DOOM – dicționarul ortografic