Diplomă
Definitie, sens si explicatie
1Diplomă, diplome, substantiv feminin
1. Act oficial care certifica pregatirea profesionala a unei persoane, un anumit titlu etcetera
2. Act eliberat unui participant la o expozitie sau la un concurs, prin care se recunoaste calitatea deosebita a lucrarilor expuse sau a rezultatelor obtinute de acesta.
3. (În evul mediu) Act prin care se acorda cuiva un titlu de noblete, anumite privilegii etcetera – Din franceza Diplôme, limba latina Diploma.
1. Act oficial care certifica pregatirea profesionala a unei persoane, un anumit titlu etcetera
2. Act eliberat unui participant la o expozitie sau la un concurs, prin care se recunoaste calitatea deosebita a lucrarilor expuse sau a rezultatelor obtinute de acesta.
3. (În evul mediu) Act prin care se acorda cuiva un titlu de noblete, anumite privilegii etcetera – Din franceza Diplôme, limba latina Diploma.
2Diplomă substantiv feminin
1. (in evul mediu) act de innobilare, de acordare de privilegii.
2. act prin care o institutie de invatamant, un corp, un ordin onorific etcetera confera un titlu, un grad etcetera ♢ act care se elibereaza unui premiant, unui concurent (la o intrecere sportiva, la o expozitie etcetera). (< franceza diplôme, limba latina diploma)
1. (in evul mediu) act de innobilare, de acordare de privilegii.
2. act prin care o institutie de invatamant, un corp, un ordin onorific etcetera confera un titlu, un grad etcetera ♢ act care se elibereaza unui premiant, unui concurent (la o intrecere sportiva, la o expozitie etcetera). (< franceza diplôme, limba latina diploma)
3Diplomă substantiv (astazi rar) atestat, (familiar si depr.) patalama. (A obtinut o - de studii.)
4Diploma substantiv feminin (silabe -plo-), g.-d. art. diplomei; plural diplome
5Diplomă -e f. 1) Document prin care se certifica faptul ca o persoana are o calificare profesionala ce ii da dreptul sa poarte un anumit grad sau titlu. 2) Document de distinctie pentru merite deosebite obtinute de un participant la un concurs sau la o expozitie. 3) ist.
Act prin care se acorda sau se recunostea un drept sau un privilegiu. /<fr. diplôme, limba latina diploma
Act prin care se acorda sau se recunostea un drept sau un privilegiu. /<fr. diplôme, limba latina diploma
6Diplomă substantiv feminin
1. Act prin care o institutie de invatamant, un corp, un ordin onorific etcetera confera un titlu, un grad etcetera ♦ Act care se elibereaza unui premiat, unui concurent (la o intrecere sportiva, la o expozitie etcetera)
2. Act de innobilare, de acordare de privilegii; hrisov. ♦ Carta regala, bula pontificala, titlu, document. [Conform: franceza diplôme, limba italiana, lat., limba greaca (veche) diploma].
1. Act prin care o institutie de invatamant, un corp, un ordin onorific etcetera confera un titlu, un grad etcetera ♦ Act care se elibereaza unui premiat, unui concurent (la o intrecere sportiva, la o expozitie etcetera)
2. Act de innobilare, de acordare de privilegii; hrisov. ♦ Carta regala, bula pontificala, titlu, document. [Conform: franceza diplôme, limba italiana, lat., limba greaca (veche) diploma].
7Diploma, diplome. substantiv feminin (intl.) sentinta de condamnare. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)