1
Disputa, disput, verb I.
1. Tranzitiv (Despre persoane, grupări sau colectivități; construit cu dativul pronumelui) A lupta pentru dobândirea unui lucru, pentru întâietate, a fi în concurență, în rivalitate pentru...; a rivaliza.
2. Reflexiv (Despre întreceri, competiții sportive) A avea loc; a se desfășura. – Din franceză Disputer, latină Disputare.
1. Tranzitiv (Despre persoane, grupări sau colectivități; construit cu dativul pronumelui) A lupta pentru dobândirea unui lucru, pentru întâietate, a fi în concurență, în rivalitate pentru...; a rivaliza.
2. Reflexiv (Despre întreceri, competiții sportive) A avea loc; a se desfășura. – Din franceză Disputer, latină Disputare.
DEX – dicționarul explicativ
2
Disputa verb I. tranzitiv a fi în luptă, a lupta pentru ceva; a rivaliza.
II. intranzitiv a susține o dispută; a discuta în contradictoriu.
III. reflexiv (despre competiții sportive) a avea loc, a se desfășura. (< franceză disputer, latină disputare)
II. intranzitiv a susține o dispută; a discuta în contradictoriu.
III. reflexiv (despre competiții sportive) a avea loc, a se desfășura. (< franceză disputer, latină disputare)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
A Disputa disput
1. tranzitiv (persoane, colectivități etc.) A pune în luptă pentru a căpăta în posesiune. Disputa un premiu.
2. intranzitiv 1) A purta o dispută; a discuta; a conversa. 2) A vorbi în contradictoriu; a discuta. /<franceză disputer, latină disputare
1. tranzitiv (persoane, colectivități etc.) A pune în luptă pentru a căpăta în posesiune. Disputa un premiu.
2. intranzitiv 1) A purta o dispută; a discuta; a conversa. 2) A vorbi în contradictoriu; a discuta. /<franceză disputer, latină disputare
NODEX – noul dicționar explicativ
4
A se disputa persoana 3 Se dispută intranzitiv (despre evenimente, fapte etc.) A avea loc; a se petrece; a se produce. /<franceză disputer, latină disputare
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă 2 definiții din alte dicționare
5
Disputa verb I. tranzitiv
1. A fi în luptă, a lupta pentru ceva, a rivaliza.
intranzitiv A susține o dispută.
reflexiv (Despre competiții sportive) A avea loc, a se desfășura.
2. A contesta (cuiva) un drept, o situație. [Prezent indicativ disput. / < franceză disputer, italiană, latină disputare].
1. A fi în luptă, a lupta pentru ceva, a rivaliza.
intranzitiv A susține o dispută.
reflexiv (Despre competiții sportive) A avea loc, a se desfășura.
2. A contesta (cuiva) un drept, o situație. [Prezent indicativ disput. / < franceză disputer, italiană, latină disputare].
DN – dicționar de neologisme
6
Disputa verb, indicativ prezent 1 singular disput, 3 singular și plural dispută
DOOM – dicționarul ortografic