Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Juca

1 * Cuvantul cu diacritice: jucá
Cuvantul fara diacritice: juca

Definitie: JUCA verb verifica cuvantul: ademeni, amăgi, cânta, executa, intona, interpreta, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

2 * Cuvantul cu diacritice: jucá
Cuvantul fara diacritice: juca

Definitie: JUCA verb 1. verifica cuvantul: dansa. 2. verifica cuvantul: disputa. 3. verifica cuvantul: face. 4. a practica. (- tenis de doi ani.) 5. verifica cuvantul: interpreta. 6. verifica cuvantul: reprezenta. 7. verifica cuvantul: rula.

3 * Cuvantul cu diacritice: jucá
Cuvantul fara diacritice: juca

Definitie: juca verb, indicativ prezent 1 singular joc , 2 singular joci; conj. prezent 3 singular și plural joace

4 * Cuvantul cu diacritice: a se jucá mă joc
Cuvantul fara diacritice: juca

Definitie: A SE JUCA mă joc intranz. 1) A se deda unui joc. 2) figurat: A manifesta lipsă de considerație; a nu lua în seamă gravitatea unei situații. ♢ - cu focul a) a se expune în mod imprudent unui pericol; b) a neglija gravitatea unei chestiuni sau situații. - cu sănătatea a-și neglija sănătatea, expunându-se unui pericol. limba latina jocare

5 * Cuvantul cu diacritice: a jucá joc
Cuvantul fara diacritice: juca

Definitie: A JUCA joc 1. tranz. 1) (cărți de joc, numere, figuri de șah) A pune în joc respectând anumite reguli. 2) figurat: (situația, reputația, cariera) A expune riscului. 3) (roluri) A interpreta într-o piesă de teatru sau într-un film. ♢ - un anumit rol a avea o anumită importanță pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scenă în fața publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica într-un mod mai mult sau mai puțin sistematic. 6) figurat: (persoane) A induce în eroare (ridiculizând și recurgând la mijloace necinstite). 7) pop. (un dans) A executa prin anumite mișcări; a dansa. 2. intranzitiv 1) A participa în mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) (despre lumină, imagini) A produce efecte schimbătoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor mișcări repezi și vibrante. ♢ A-i - (cuiva) ochii în cap a vădi vioiciune și viclenie. A-i -(cuiva) ochii în lacrimi a fi pe cale de a plânge. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalații) A funcționa în voie, fără a se atinge reciproc. limba latina jocare

6 * Cuvantul cu diacritice: jucá joc jucát
Cuvantul fara diacritice: juca

Definitie: juca (joc, jucat), verb – 1. A-și petrece timpul cu un anumit joc. – 2. A intra, a deschide, a face o mutare proprie jocului. – 3. (Refl.) A-și petrece timpul cu un joc, fie pentru a se distra, fie din interes. – 4. A dansa. – 5. Despre actori, a interpreta un rol pe scenă. – 6. A mișca, a deplasa. – 7. A încurca, a duce de nas, a-și bate joc de cineva. – 8. A nu sta bine fixat, a fi instabil. – Varianta (Moldova) giuca. Mr. (a)gioc, giucare, megl., istr. joc. Limba Latina popular iŏcāre, în loc de Iŏcāri (Pușcariu 910; Candrea-Dens., 905; REW 4585; DAR), conform limba italiana giocare, prov. jogar, franceza jouer, sp. jugar, port. jogar. Sensul de „a dansa”, pe care Pușcariu, Lr., 242 și DAR, îl explică drept un calc după limba slava (veche) igrati „a juca” și „a dansa”, ar putea fi de asemenea rezultat al unei evoluții interne, plecîndu-se de la sensul „a mînui, a mișca”, conform limba italiana ballare „a mișca” și „a dansa”. – Derivat jucător, substantiv masculin (persoană care practică un joc; dansator); jucăuș, adjectiv (cartofor; care joacă, dansează; glumeț, hîtru; instabil, mobil); jucărie, substantiv feminin (obiect cu care se joacă copiii; glumă, banc); jucărier, substantiv masculin (vînzător de jucării); jucătorie, substantiv feminin (trișare).