1
A se juca mă joc intranzitiv 1) A se deda unui joc. 2) figurat A manifesta lipsă de considerație; a nu lua în seamă gravitatea unei situații.
Juca cu focul a) a se expune în mod imprudent unui pericol; b) a neglija gravitatea unei chestiuni sau situații. Juca cu sănătatea a-și neglija sănătatea, expunându-se unui pericol. /<latină jocare
Juca cu focul a) a se expune în mod imprudent unui pericol; b) a neglija gravitatea unei chestiuni sau situații. Juca cu sănătatea a-și neglija sănătatea, expunându-se unui pericol. /<latină jocare
NODEX – noul dicționar explicativ
2
A juca joc 1. tranzitiv 1) (cărți de joc, numere, figuri de șah) A pune în joc respectând anumite reguli. 2) figurat (situația, reputația, cariera) A expune riscului. 3) (roluri) A interpreta într-o piesă de teatru sau într-un film.
Juca un anumit rol a avea o anumită importanță pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scenă în fața publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica într-un mod mai mult sau mai puțin sistematic. 6) figurat (persoane) A induce în eroare (ridiculizând și recurgând la mijloace necinstite). 7) popular (un dans) A executa prin anumite mișcări; a dansa.
2. intranzitiv 1) A participa în mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) (despre lumină, imagini) A produce efecte schimbătoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor mișcări repezi și vibrante.
A-i juca (cuiva) ochii în cap a vădi vioiciune și viclenie. A-i juca(cuiva) ochii în lacrimi a fi pe cale de a plânge. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalații) A funcționa în voie, fără a se atinge reciproc. /<latină jocare
Juca un anumit rol a avea o anumită importanță pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scenă în fața publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica într-un mod mai mult sau mai puțin sistematic. 6) figurat (persoane) A induce în eroare (ridiculizând și recurgând la mijloace necinstite). 7) popular (un dans) A executa prin anumite mișcări; a dansa.
2. intranzitiv 1) A participa în mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) (despre lumină, imagini) A produce efecte schimbătoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor mișcări repezi și vibrante.
A-i juca (cuiva) ochii în cap a vădi vioiciune și viclenie. A-i juca(cuiva) ochii în lacrimi a fi pe cale de a plânge. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalații) A funcționa în voie, fără a se atinge reciproc. /<latină jocare
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Juca (joc, jucat), verb –
1. A-și petrece timpul cu un anumit joc. –
2. A intra, a deschide, a face o mutare proprie jocului. –
3. (Reflexiv) A-și petrece timpul cu un joc, fie pentru a se distra, fie din interes. –
4. A dansa. –
5. Despre actori, a interpreta un rol pe scenă. –
6. A mișca, a deplasa. –
7. A încurca, a duce de nas, a-și bate joc de cineva. –
8. A nu sta bine fixat, a fi instabil. – Variantă (Moldova) giuca. Aromână (a)gioc, giucare, meglenoromână, istroromână joc. Latină popular *iŏcāre, în loc de Iŏcāri (Pușcariu 910; Candrea-dens., 905; Rew 4585; Dar), conform italiană giocare, provensală jogar, franceză jouer, spaniolă jugar, portugheză jogar. Sensul de „a dansa”, pe care Pușcariu, Lr., 242 și Dar, îl explică drept un calc după slavă igrati „a juca” și „a dansa”, ar putea fi de asemenea rezultat al unei evoluții interne, plecîndu-se de la sensul „a mînui, a mișca”, conform italiană ballare „a mișca” și „a dansa”. – Derivat jucător, substantiv masculin (persoană care practică un joc; dansator); jucăuș, adjectiv (cartofor; care joacă, dansează; glumeț, hîtru; instabil, mobil); jucărie, substantiv feminin (obiect cu care se joacă copiii; glumă, banc); jucărier, substantiv masculin (vînzător de jucării); jucătorie, substantiv feminin (trișare).
1. A-și petrece timpul cu un anumit joc. –
2. A intra, a deschide, a face o mutare proprie jocului. –
3. (Reflexiv) A-și petrece timpul cu un joc, fie pentru a se distra, fie din interes. –
4. A dansa. –
5. Despre actori, a interpreta un rol pe scenă. –
6. A mișca, a deplasa. –
7. A încurca, a duce de nas, a-și bate joc de cineva. –
8. A nu sta bine fixat, a fi instabil. – Variantă (Moldova) giuca. Aromână (a)gioc, giucare, meglenoromână, istroromână joc. Latină popular *iŏcāre, în loc de Iŏcāri (Pușcariu 910; Candrea-dens., 905; Rew 4585; Dar), conform italiană giocare, provensală jogar, franceză jouer, spaniolă jugar, portugheză jogar. Sensul de „a dansa”, pe care Pușcariu, Lr., 242 și Dar, îl explică drept un calc după slavă igrati „a juca” și „a dansa”, ar putea fi de asemenea rezultat al unei evoluții interne, plecîndu-se de la sensul „a mînui, a mișca”, conform italiană ballare „a mișca” și „a dansa”. – Derivat jucător, substantiv masculin (persoană care practică un joc; dansator); jucăuș, adjectiv (cartofor; care joacă, dansează; glumeț, hîtru; instabil, mobil); jucărie, substantiv feminin (obiect cu care se joacă copiii; glumă, banc); jucărier, substantiv masculin (vînzător de jucării); jucătorie, substantiv feminin (trișare).
DER – dicționarul etimologic
4
Juca verb, indicativ prezent 1 singular joc, 2 singular joci; conjuncție prezent 3 singular și plural joace
DOOM – dicționarul ortografic