Definitie Juca - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Juca verb verifica cuvantul: ademeni, amagi, canta, executa, intona, interpreta, incanta, insela, minti, momi, pacali, prosti, purta, trisa.

Varianta definitie 2: Juca verb
1. verifica cuvantul: dansa.
2. verifica cuvantul: disputa.
3. verifica cuvantul: face.
4. a practica. (- tenis de doi ani.)
5. verifica cuvantul: interpreta.
6. verifica cuvantul: reprezenta.
7. verifica cuvantul: rula.

Varianta definitie 3: Juca verb, indicativ prezent 1 singular joc , 2 singular joci; conj. prezent 3 singular si plural joace

Varianta definitie 4: A se juca ma joc intranz. 1) A se deda unui joc. 2) figurat: A manifesta lipsa de consideratie; a nu lua in seama gravitatea unei situatii. ♢ - cu focul a) a se expune in mod imprudent unui pericol; b) a neglija gravitatea unei chestiuni sau situatii. - cu sanatatea a-si neglija sanatatea, expunandu-se unui pericol. /<lat. jocare

Varianta definitie 5: A juca joc 1. tranz. 1) (carti de joc, numere, figuri de sah) A pune in joc respectand anumite reguli. 2) figurat: (situatia, reputatia, cariera) A expune riscului. 3) (roluri) A interpreta intr-o piesa de teatru sau intr-un film. ♢ - un anumit rol a avea o anumita importanta pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scena in fata publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica intr-un mod mai mult sau mai putin sistematic. 6) figurat: (persoane) A induce in eroare (ridiculizand si recurgand la mijloace necinstite). 7) pop. (un dans) A executa prin anumite miscari; a dansa.
2. intranzitiv 1) A participa in mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) (despre lumina, imagini) A produce efecte schimbatoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor miscari repezi si vibrante. ♢ A-i - (cuiva) ochii in cap a vadi vioiciune si viclenie. A-i -(cuiva) ochii in lacrimi a fi pe cale de a plange. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalatii) A functiona in voie, fara a se atinge reciproc. /<lat. jocare

Varianta definitie 6: Juca (joc, jucat), verb –
1. A-si petrece timpul cu un anumit joc. –
2. A intra, a deschide, a face o mutare proprie jocului. –
3. (Refl.) A-si petrece timpul cu un joc, fie pentru a se distra, fie din interes. –
4. A dansa. –
5. Despre actori, a interpreta un rol pe scena. –
6. A misca, a deplasa. –
7. A incurca, a duce de nas, a-si bate joc de cineva. –
8. A nu sta bine fixat, a fi instabil. – Varianta (Moldova) giuca.
Mr. (a)gioc, giucare, megl., istr. joc.
Limba Latina popular *iŏcāre, in loc de Iŏcāri (Puscariu 910; Candrea-Dens., 905; REW 4585; DAR), conform limba italiana giocare, prov. jogar, franceza jouer, sp. jugar, port. jogar.
Sensul de „a dansa”, pe care Puscariu, Lr., 242 si DAR, il explica drept un calc dupa limba slava (veche) igrati „a juca” si „a dansa”, ar putea fi de asemenea rezultat al unei evolutii interne, plecindu-se de la sensul „a minui, a misca”, conform limba italiana ballare „a misca” si „a dansa”. – Derivat jucator, substantiv masculin (persoana care practica un joc; dansator); jucaus, adjectiv (cartofor; care joaca, danseaza; glumet, hitru; instabil, mobil); jucarie, substantiv feminin (obiect cu care se joaca copiii; gluma, banc); jucarier, substantiv masculin (vinzator de jucarii); jucatorie, substantiv feminin (trisare).