Dăinui
Definitie, sens si explicatie
1Dăinui, dainuiesc, verb Iv.
Intranzitiv
1. (La pers. 3) A continua sa existe, sa se mentina; a tine, a dura, a persista.
2. (Rar; despre fiinte) A trai, a exista. [Prez. indicativ si: dắinui] – Din scr. Danovati.
Intranzitiv
1. (La pers. 3) A continua sa existe, sa se mentina; a tine, a dura, a persista.
2. (Rar; despre fiinte) A trai, a exista. [Prez. indicativ si: dắinui] – Din scr. Danovati.
2A dainui antonim: a dispera, a pieri
3Dăinui verb verifica cuvantul: exista, fi, trai, vietui.
4Dăinui verb
1. a dura, a exista, a fi, a se mentine, a se pastra, a se perpetua, a persista, a ramane, a trai, a tine, (rar) a subzista, (invechit) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cat va - lumea si pamantul.)
2. verifica cuvantul: mentine.
1. a dura, a exista, a fi, a se mentine, a se pastra, a se perpetua, a persista, a ramane, a trai, a tine, (rar) a subzista, (invechit) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cat va - lumea si pamantul.)
2. verifica cuvantul: mentine.
5Dainui verb (silabe -dai-), indicativ prezent 1 singular dainuiesc/dainui, imperfect 3 singular dainuia; conjunctie: prezent 3 singular si plural dainuiasca/dainuie
6A dăinui -iesc intranzitiv 1) A-si perpetua existenta; a continua sa fie; a dura; a starui; a persista. 2) rar (despre fiinte) A se mai afla in viata; a vietui; a trai; a exista. [Silabe Dai-nu-i] /<sl. dano vati
7Dainui (-uesc, -it), verb –
1. A dura. –
2. A se prelungi, a fiinta.
Sb. danovati, danujem (Candrea; Scriban).
Dupa seineanu, Ii, 152 si Pascu, Ii, 130, din limba turca: dayanmak „a dura”; ipoteza improbabila. – Derivat dainuitor, adjectiv (trainic, persistent).
1. A dura. –
2. A se prelungi, a fiinta.
Sb. danovati, danujem (Candrea; Scriban).
Dupa seineanu, Ii, 152 si Pascu, Ii, 130, din limba turca: dayanmak „a dura”; ipoteza improbabila. – Derivat dainuitor, adjectiv (trainic, persistent).