Estetic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Estétic, -ă, estetici, -ce, substantiv, adjectiv
1. S.f. stiinta care studiaza legile si categoriile artei, considerata ca forma cea mai inalta de creare si de receptare a frumosului; ansamblu de probleme privitoare la esenta artei, la raporturile ei cu realitatea, la metoda creatiei artistice, la criteriile si genurile artei.
2. Substantiv neutru: art.
Ansamblul insusirilor si al fenomenelor studiate de estetica (1).
3. Adjectiv Care apartine esteticii (1), privitor la estetica (1); care priveste frumosul, care corespunde cerintelor esteticii (1); frumos. – Din franceza Esthetique.
1. S.f. stiinta care studiaza legile si categoriile artei, considerata ca forma cea mai inalta de creare si de receptare a frumosului; ansamblu de probleme privitoare la esenta artei, la raporturile ei cu realitatea, la metoda creatiei artistice, la criteriile si genurile artei.
2. Substantiv neutru: art.
Ansamblul insusirilor si al fenomenelor studiate de estetica (1).
3. Adjectiv Care apartine esteticii (1), privitor la estetica (1); care priveste frumosul, care corespunde cerintelor esteticii (1); frumos. – Din franceza Esthetique.
2Estétic, -ă I. adjectiv referitor la estetica, conform cerintelor esteticii; frumos.
Ii. substantiv neutru categoria frumosului.
Iii. substantiv feminin
1. disciplina filozofica care studiaza legile si categoriile artei, problemele referitoare la esenta acesteia.
2. situatia, calitatea a ceea ce este estetic, conform legilor artei. (< franceza esthetique, limba greaca (veche) aisthetikos, aisthetike)
Ii. substantiv neutru categoria frumosului.
Iii. substantiv feminin
1. disciplina filozofica care studiaza legile si categoriile artei, problemele referitoare la esenta acesteia.
2. situatia, calitatea a ceea ce este estetic, conform legilor artei. (< franceza esthetique, limba greaca (veche) aisthetikos, aisthetike)
3Estétic adjectiv 1. frumos. (O creatie - autentica.)
2. verifica cuvantul: placut.
2. verifica cuvantul: placut.
4Estetic adjectiv m., plural estetici; f. singular estetica, plural estetice
5Estétic -ca (-ci, -ce) 1) Care tine de estetica; propriu esteticii. Studiu -. 2 ) (despre manifestari ale oamenilor) Care vadeste frumusete; frumos. Gest -. /<fr. esthetique, limba latina aestheticus
6Estétic, -ă adjectiv Referitor la estetica, conform esteticii; (prin extensiune) frumos. substantiv neutru Categoria frumosului. [Conform: franceza esthetique, limba greaca (veche) aisthetikos].