European -ă
Definitie, sens si explicatie
1European, -ă, europeni, -e, substantiv masculin si feminin:, adjectiv
1. S.m si feminin: Persoana care face parte din populatia Europei.
2. Adjectiv Care apartine Europei sau populatiei ei, privitor la Europa sau la populatia ei; europenesc. [Pronuntat: e-u-] – Din franceza Europeen.
1. S.m si feminin: Persoana care face parte din populatia Europei.
2. Adjectiv Care apartine Europei sau populatiei ei, privitor la Europa sau la populatia ei; europenesc. [Pronuntat: e-u-] – Din franceza Europeen.
2European, -ă I. adjectiv, substantiv masculin f. (locuitor) din Europa.
Ii. adjectiv care apartine Europei; referitor la comunitatea ecomonica si politica a Europei unificate. (< franceza europeen)
Ii. adjectiv care apartine Europei; referitor la comunitatea ecomonica si politica a Europei unificate. (< franceza europeen)
3European adjectiv (invechit) europenesc. (Probleme specific -.)
4European substantiv masculin, adjectiv m. (silabe e-u-, -pean), plural europeni; f. singular europeana, plural europene
5European2 -eana (-eni, -ene) Persoana care face parte din populatia de baza a Europei sau este originara din Europa. [Silabe E-u-ro-pean] /<fr. europeen
6European1 -eana (-eni, -ene) Care apartine Europei sau populatiei ei; din Europa. [Silabe E-u-ro-pean] /<fr. europeen
7European (europeana), adjectiv – Care apartine Europei, privitor la Europa. – Varianta (invechit) evropean.
De la Europa (secolul Xix) si inainte de la Evropa, cu fonetism limba greaca (veche) (secolul Xvii). – Derivat europenesc (var. evropenesc), adjectiv (european): europeneste (var. evropeneste), adverb (ca europenii).
De la Europa (secolul Xix) si inainte de la Evropa, cu fonetism limba greaca (veche) (secolul Xvii). – Derivat europenesc (var. evropenesc), adjectiv (european): europeneste (var. evropeneste), adverb (ca europenii).