Exila
Definitie, sens si explicatie
1Exila, exilez, verb I Tranzitiv A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea in exil; a surghiuni. ♦ Reflexiv A se retrage, a se izola, a pleca de bunavoie (din localitatea de bastina sau din tara). [Pronuntat: eg-zi-] – Din franceza Exiler.
2Exila verb tr., reflexiv a trimite, a pleca in exil, a pedepsi cu trimiterea in exil. (< franceza exiler)
3Exila verb 1. verifica cuvantul: surghiuni.
2. a pribegi. (A fost nevoit sa se -.)
2. a pribegi. (A fost nevoit sa se -.)
4Exila verb [x pronume gz], indicativ prezent 1 singular exilez, 3 singular si plural exileaza
5A exila -ez tranzitiv A trimite in exil; a surghiuni; a deporta. /<fr. exiler
6A se exila ma -ez intranzitiv A pleca de bunavoie in exil. /<fr. exiler
7Exila verb I. tr.
A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea in exil; a surghiuni. ♦ refl.
A se retrage, a se izola, a pleca de bunavoie (din tara, din locul de bastina). [< franceza exiler].
A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea in exil; a surghiuni. ♦ refl.
A se retrage, a se izola, a pleca de bunavoie (din tara, din locul de bastina). [< franceza exiler].
8Exila, exilez verifica cuvantul:r. (det.) a executa o lunga pedeapsa privativa de libertate. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)