Exterior -oară
Definitie, sens si explicatie
1Exterior2, -oară, exteriori, -oare, adjectiv Care este in afara de..., care este pe din afara, aflat dincolo de o limita; extern. ♢ Comert exterior = relatii de schimb economic ale unei tari cu tarile straine. [Pronuntat: -ri-or] – Franceza Exterieur (lat. lit. Exterior).
2Exterior1, exterioare, substantiv neutru Partea din afara a unui lucru. ♦ Mod de a se prezenta al unui persoane ca fizionomie, imbracaminte, tinuta etcetera [Pronuntat: -ri-or] – Franceza Exterieur (lat. lit. Exterior).
3Exterior, -oară, exteriori, -oare, adjectiv , substantiv neutru
1. Adjectiv Care este in afara de..., care este pe din afara, aflat dincolo de o limita; extern. ♢ Comert exterior = totalitatea importurilor si exporturilor unei tari.
2. Substantiv neutru: Partea din afara a unui lucru; fatada. ♦ Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, imbracaminte, comportare etcetera; tinuta, infatisare, aspect, alura. [Pronuntat: -ri-or] – Din franceza Exterieur, limba latina Exterior.
1. Adjectiv Care este in afara de..., care este pe din afara, aflat dincolo de o limita; extern. ♢ Comert exterior = totalitatea importurilor si exporturilor unei tari.
2. Substantiv neutru: Partea din afara a unui lucru; fatada. ♦ Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, imbracaminte, comportare etcetera; tinuta, infatisare, aspect, alura. [Pronuntat: -ri-or] – Din franceza Exterieur, limba latina Exterior.
4Exterior antonim: launtric, interior
5Exterior, -oară I. adjectiv din afara; extern. o (matematica) unghi - = fiecare dintre unghiurile formate de o latura a unui poligon cu prelungirea altei laturi; comert - = relatiile comerciale ale unui stat cu statele straine.
Ii. substantiv neutru
1. partea din afara a unui lucru; fatada.
2. infatisare, tinuta. (< franceza exterieur, limba latina exterior)
Ii. substantiv neutru
1. partea din afara a unui lucru; fatada.
2. infatisare, tinuta. (< franceza exterieur, limba latina exterior)
6Exterior adjectiv , substantiv
1. adjectiv extern. (Partea -oara a fructului.)
2. substantiv verifica cuvantul: fatada.
1. adjectiv extern. (Partea -oara a fructului.)
2. substantiv verifica cuvantul: fatada.
7Exterior adjectiv m. (silabe -ri-or), plural exteriori; f. singular exterioara, plural exterioare
8Exterior substantiv neutru (silabe -ri-or), plural exterioare
9Exterior1 -oare n. 1) Partea de dinafara a unui obiect (si spatiul care-l inconjoara). 2) Aspect al unei persoane (tinuta, imbracamintea, fizionomia, comportarea) care este accesibil privirii. /<fr. exterieur, limba latina exterior
10Exterior2 -oara (-ori, -oare) 1) Care este situat in spatiul de dinafara (a ceva sau a cuiva); extern. 2) Care poate fi vazut de dinafara. Aspect -.
Manifestare -oara. 3) Care exista in afara fiintei sau constiintei individului. Lume -oara. 4) Care este de dincolo de o anumita limita. ♢ Comert - comert facut (de o tara) cu tarile straine. [Silabe Ex-te-ri-or] /<fr. exterieur, limba latina exterior
Manifestare -oara. 3) Care exista in afara fiintei sau constiintei individului. Lume -oara. 4) Care este de dincolo de o anumita limita. ♢ Comert - comert facut (de o tara) cu tarile straine. [Silabe Ex-te-ri-or] /<fr. exterieur, limba latina exterior
11Exterior substantiv neutru
1. Partea din afara a unui obiect, a unui lucru; fatada.
2. Mod de a se prezenta ca infatisare; infatisare, tinuta. [Pronume -ri-or. / < franceza exterieur].
1. Partea din afara a unui obiect, a unui lucru; fatada.
2. Mod de a se prezenta ca infatisare; infatisare, tinuta. [Pronume -ri-or. / < franceza exterieur].
12Exterior, -oară adjectiv Care este in afara, din afara; extern. ♢ Comert exterior = relatiile comerciale ale unui stat cu statele straine. ♦ Care este in afara fiintei noastre. [Pronume -ri-or. / conform franceza exterieur, limba latina exterior – mai in afara].