Factitiv
Definitie, sens si explicatie
1Factitiv, factitive, adjectiv (În sintagma) Verb (tranzitiv) factitiv (si substantivat, n.) = verb tranzitiv care arata ca subiectul determina pe cineva sa indeplineasca o actiune; verb cauzativ. – Din franceza Factitif.
2Factitiv adjectiv verb tranzitiv - = verb tranzitiv care arata ca subiectul face pe cineva sa indeplineasca actiunea. (< franceza factitif)
3Factitiv adjectiv (Gram.) cauzativ. (Verb -.)
4Factitiv adjectiv m., plural factitivi; f. singular factitiva, plural factitive
5Factitiv substantiv neutru, plural factitive
6Factitiv -a ( -i, -e) si substantival : Verb - verb tranzitiv, care arata ca subiectul determina pe cineva sa realizeze actiunea verbului; verb cauzativ. /<fr. factitif
7Factitiv adjectivn.
Verb tranzitiv factitiv = verb tranzitiv care arata ca subiectul face pe cineva sa indeplineasca actiunea verbului de baza. [< franceza factitif].
Verb tranzitiv factitiv = verb tranzitiv care arata ca subiectul face pe cineva sa indeplineasca actiunea verbului de baza. [< franceza factitif].
8Factitiv1 adjectiv m.; f. factitiva, plural factitive