Definitie Ferăstrau - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: FerĂstrẮu, ferastraie, substantiv neutru
1. Unealta sau masina-unealta prevazuta cu o lama, o banda sau un disc de otel (cu dinti ascutiti), pusa in miscare manual sau pe cale mecanica si folosita pentru taiatul unor materiale (lemne, metale etcetera).
2. Instrument muzical alcatuit dintr-o lama de metal care se freaca cu un arcus pentru a emite sunete. [Varianta: (1) Ferestrắu, fierastrắu, herastrắu substantiv neutru] – Firiz + sufix -au (contaminat cu fereastra sau ferestrui).

Varianta definitie 2: FerĂstrĂu substantiv verifica cuvantul: iarba-osului, malaoi.

Varianta definitie 3: FerĂstrĂu substantiv (TEHNICA) (regional) chimilioara, corzar, firez.

Varianta definitie 4: Ferastrau substantiv neutru, art. ferastraul; plural ferastraie

Varianta definitie 5: FerĂstrẮu -aie n. 1) Unealta prevazuta cu o lama (cu dinti ascutiti), actionata manual si folosita la taiat (lemne). ♢ - cu rama ferastrau cu lama montata intr-un cadru. - electric portativ masina-unealta avand un lant prevazut cu dinti taietori, actionata de un motor electric. - circular masina-unealta prevazuta cu un disc dintat, care, in timpul functionarii, executa o miscare de rotatie. 2) Instrument muzical constand dintr-o lama dintata care produce sunete cu ajutorul unui arcus. /<ung. füresztö

Varianta definitie 6: Ferastrắu (-aie), substantiv neutru –
1. Unealta prevazuta cu o lama pentru taiatul lemnelor. –
2. Joagar. –
3. Planta (Helianthemum vulgare). –
4. Nume vulgar al constelatiei Casiopeea.
Mag. füreszni „a taia cu ferastraul”, prin intermediul varianta firisau, care presupune un prototip mag. *füresző (Puscariu, Dacor., VII, 467; Puscariu, Lr., 31; DAR; conform Cihac, II, 498; Galdi, Dict., 90); numele mag. al uneltei este füresz.
Numeroase varianta: feres(t)eu, feres(t)au, heres(t)eu, heras(tr)au, fieres(t)eu, fieras(tr)au, ultimele prin incrucisare cu fier.
Sensul 4 pare a reprezenta alt cuvint mag. forasztὁ (Galdi, Dict., 129). – Derivat ferast(r)ui (var. fierast(r)ui), verb (a taia cu ferastraul).
Din mag. füresz „ferastrau” deriva si firesar, substantiv masculin (insecta, Rynchites cupreus), si firiz, substantiv neutru (Trans., ferastrau de mina).