Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Fierbinte

1 * Cuvantul cu diacritice: fierbínte
Cuvantul fara diacritice: fierbinte

Definitie: FIERBINTE, fierbinți, adjectiv 1. Care are o temperatură ridicată, care răspândește o căldură puternică; foarte cald, arzător. 2. Figurativ (Despre sentimentele oamenilor și manifestarea lor exterioară; adesea adverbial) Foarte puternic, adânc, aprins, înfocat. ♦ (Rar; despre culori) Aprins, viu. – Limba Latina fervens, -ntis.

2 * Cuvantul cu diacritice: fierbinte
Cuvantul fara diacritice: fierbinte

Definitie: Fierbinte antonim: rece

3 * Cuvantul cu diacritice: fierbínte
Cuvantul fara diacritice: fierbinte

Definitie: FIERBINTE adjectiv verifica cuvantul: avântat, entuziasmat, entuziast, fervent, focos, intens, înflăcărat, înfocat, însuflețit, pasionat, puternic, viu.

4 * Cuvantul cu diacritice: fierbínte
Cuvantul fara diacritice: fierbinte

Definitie: FIERBINTE adjectiv 1. clocotit. (Apă -.) 2. verifica cuvantul: încins. 3. verifica cuvantul: canicular.

5 * Cuvantul cu diacritice: fierbínte
Cuvantul fara diacritice: fierbinte

Definitie: fierbinte adjectiv m. (silabe fier-), f. fierbinte, g.-d. art. fierbintei; plural m. și feminin: fierbinți

6 * Cuvantul cu diacritice: fierbínte -ți
Cuvantul fara diacritice: fierbinte

Definitie: FIERBINTE -ți adjectiv 1) Care are temperatură ridicată; care degajă multă căldură; foarte cald. Ceai - . 2) și adverbial figurativ (despre manifestări ale oamenilor) Care are o intensitate deosebită. Dragoste -. 3) (despre persoane) Care este plin de energie, de temperament. [Silabe fier-bin-] limba latina fervens, -ntis

7 * Cuvantul cu diacritice: fierbínte
Cuvantul fara diacritice: fierbinte

Definitie: fierbinte adjectiv – 1. Foarte cald, arzător. – 2. Aprins, înfocat. – 3. (Adv.) Arzător. Limba Latina fĕrventem (Pușcariu 608; Candrea-Dens., 587; DAR). Este dublet de la fervent, adjectiv , din franceza fervent. Derivat fiebintător, adjectiv (rar., încălzitor; Alecsandri întrebuințează greșit acest cuvînt, cu sensul de „spumos”); fierbințeală, substantiv feminin (fervoare, căldură, ardoare, avînt, pasiune; înfierbîntare; febră); înfierbînta, verb (a încălzi; a aprinde, a excita; reflexiv, a se aprinde, a se înflăcăra); înfierbîntător, adjectiv (care înfierbîntă). Forma înfierbăza, verb (a încălzi) se consideră a fi reprezentant al limba latina fĕrvidĭāre, de la fĕrvidus (Capidan, Dacor., III, 758; DAR); apare însă numai la Dosoftei, unde abundă creațiile personale, astfel încît der. este oarecum îndoielnică. Înfierbînta se consideră uneori (Byhan 22; Iordan, Dift., 171), ca der. de la limba latina infĕrventāre, ipoteză care pare gratuită.