Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Finețe

1 * Cuvantul cu diacritice: finéțe
Cuvantul fara diacritice: finete

Definitie: FINEȚE, (2, rar) finețuri, substantiv feminin 1. Însușire a ceea ce este fin¹, delicat, plăcut la aspect, foarte subțire sau de foarte bună calitate. ♦ Raportul dintre lungimea unui fir textil și greutatea lui, care indică finețea (1) firului respectiv. ♦ Cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, care exprimă finețea (1) aliajului. 2. Figurativ Subtilitate, ingeniozitate. ♦ (La plural; peior.) Rafinament. – Din franceza finesse.

2 * Cuvantul cu diacritice: finețe
Cuvantul fara diacritice: finete

Definitie: Finețe antonim: vulgaritate

3 * Cuvantul cu diacritice: finéțe
Cuvantul fara diacritice: finete

Definitie: FINEȚE substantiv feminin 1. calitatea a ceea ce este fin; delicatețe. 2. (text.) raport care se stabilește între lungimea unui fir și greutatea lui; calitate superioară a unui fir, a unei țesături. ♢ raportul dintre portanța și rezistența la înaintare a unei aripi sau a unui avion, a unui corp cu forme aerodinamice. ♢ cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, exprimată sub formă de părți la mie. 3. (figurativ) subtilitate, putere de pătrundere; ingeniozitate. (< franceza finesse, limba italiana finezza)

4 * Cuvantul cu diacritice: finéțe
Cuvantul fara diacritice: finete

Definitie: FINEȚE substantiv 1. verifica cuvantul: delicatețe. 2. verifica cuvantul: distincție. 3. rafinament, rafinare, subtilitate. (- nuanțelor stilistice.) 4. verifica cuvantul: sensibilitate.

5 * Cuvantul cu diacritice: finéțe
Cuvantul fara diacritice: finete

Definitie: finețe substantiv feminin, art. finețea, g.-d. fineți, art. fineții; (rafinamente) plural finețuri

6 * Cuvantul cu diacritice: finéțe -uri
Cuvantul fara diacritice: finete

Definitie: FINEȚE -uri n. 1) Caracter fin. 2) Calitate superioară. 3) figurativ Spirit profund de percepere a realității; șlif. franceza finesse

7 * Cuvantul cu diacritice: finéțe
Cuvantul fara diacritice: finete

Definitie: FINEȚE substantiv feminin 1. Calitatea a ceea ce este fin; delicatețe. 2. (Text.) Raport care se stabilește între lungimea unui fir și greutatea lui; (prin extensiune) calitate superioară a unui fir, a unei țesături etcetera ♦ Raportul dintre portanța și rezistența la înaintare a unei aripi sau a unui avion. ♦ Cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, exprimată sub formă de părți la mie. 3. (Figurat) Subtilitate, putere de pătrundere; ingeniozitate. / plural -țuri, -ți, varianta fineță substantiv feminin / < limba italiana finezza, conform franceza finesse].