Foarte
Definitie, sens si explicatie
1Foarte adverb
1. (Ca determinativ pe langa un adjectiv sau un adverb; ajuta la formarea superlativului absolut) Foarte frumos.
Foarte bine. ♢ (Asezat dupa adjectiv, cuvant invechit si arh.) Suparat foarte. ♢ (Ca determinativ pe langa o locutiune adjectivala sau adverbiala) Foarte de dimineata. ♢ (Ca determinativ pe langa un substantiv care exprima o insusire) E foarte copil pentru varsta lui.
2. (Pop.; ca determinativ pe langa un verb si asezat inaintea lui) Mult, tare.
Prajiturile foarte ii placeau. ♢ (În legatura cu „a multumi”, azi mai ales ir.) Îti foarte multumesc de asa serviciu. ♢ (Pop.; asezat dupa verb) Se manie foarte. ♢ (Pop.; asezat intre auxiliar si participiu) Baile de namol mi-au foarte priit. – Limba Latina Forte.
1. (Ca determinativ pe langa un adjectiv sau un adverb; ajuta la formarea superlativului absolut) Foarte frumos.
Foarte bine. ♢ (Asezat dupa adjectiv, cuvant invechit si arh.) Suparat foarte. ♢ (Ca determinativ pe langa o locutiune adjectivala sau adverbiala) Foarte de dimineata. ♢ (Ca determinativ pe langa un substantiv care exprima o insusire) E foarte copil pentru varsta lui.
2. (Pop.; ca determinativ pe langa un verb si asezat inaintea lui) Mult, tare.
Prajiturile foarte ii placeau. ♢ (În legatura cu „a multumi”, azi mai ales ir.) Îti foarte multumesc de asa serviciu. ♢ (Pop.; asezat dupa verb) Se manie foarte. ♢ (Pop.; asezat intre auxiliar si participiu) Baile de namol mi-au foarte priit. – Limba Latina Forte.
2Foarte adverb
1. tare, (popular) hat. (- departe.)
2. extrem, tare, (prin Bucovina) praci, (invechit) vartos. (- de dimineata.)
3. deosebit, exceptional, extraordinar, extrem, grozav, minunat, neinchipuit, nemaiauzit, nemaipomenit, teribil. (- bun.)
4. tare. (E - bucuros.)
5. (invechit si reg.) prea. (- bine!)
6. grav, greu, rau, serios, tare. (E - bolnav.)
1. tare, (popular) hat. (- departe.)
2. extrem, tare, (prin Bucovina) praci, (invechit) vartos. (- de dimineata.)
3. deosebit, exceptional, extraordinar, extrem, grozav, minunat, neinchipuit, nemaiauzit, nemaipomenit, teribil. (- bun.)
4. tare. (E - bucuros.)
5. (invechit si reg.) prea. (- bine!)
6. grav, greu, rau, serios, tare. (E - bolnav.)
3Foarte adverb
4Foarte adverb 1) (se foloseste ca determinativ pe langa un adjectiv sau un adverb) Tare. - bun. 2) (are functie de determinativ pe langa o locutiune adjectivala sau adverbiala) Extrem de tare. /<lat. forte
5Foarte adverb – Determinativ pe linga un adjectv sau adverb care ajuta la formarea superlativului absolut. – Istr. forte.
Limba Latina fŏrte „puternic, tare” (Puscariu 634; Candrea-dens., 626; Rew 3458; Dar), conform limba albaneza fortë, limba italiana forte, prov., franceza fort, sp. fuerte.
Pentru semantism, conform franceza fort, „foarte”, si folosirea rom. tare cu acelasi sens.
Derivat neol. fort, substantiv neutru, din franceza fort; forta, substantiv feminin, din franceza force, limba italiana forza; (s)forta, verb, din limba italiana (s)forzare; fortareata, substantiv feminin, din franceza forteresse; forte, adverb , in muzica, din limba italiana forte; fortifica, verb, din limba latina fortificare; inforta, verb (vulgar, a forta).
Limba Latina fŏrte „puternic, tare” (Puscariu 634; Candrea-dens., 626; Rew 3458; Dar), conform limba albaneza fortë, limba italiana forte, prov., franceza fort, sp. fuerte.
Pentru semantism, conform franceza fort, „foarte”, si folosirea rom. tare cu acelasi sens.
Derivat neol. fort, substantiv neutru, din franceza fort; forta, substantiv feminin, din franceza force, limba italiana forza; (s)forta, verb, din limba italiana (s)forzare; fortareata, substantiv feminin, din franceza forteresse; forte, adverb , in muzica, din limba italiana forte; fortifica, verb, din limba latina fortificare; inforta, verb (vulgar, a forta).