Fronton
Definitie, sens si explicatie
1Fronton, frontoane, substantiv neutru
1. Element de forma triunghiulara, marginit de o cornisa, care incoroneaza fatada unui edificiu
2. Element de arhitectura, alcatuit dintr-o cornisa curba sau franta, care se gaseste deasupra intrarii unui edificiu, deasupra unei usi etcetera – Din franceza Fronton.
1. Element de forma triunghiulara, marginit de o cornisa, care incoroneaza fatada unui edificiu
2. Element de arhitectura, alcatuit dintr-o cornisa curba sau franta, care se gaseste deasupra intrarii unui edificiu, deasupra unei usi etcetera – Din franceza Fronton.
2Fronton substantiv neutru
1. element arhitectonic format dintr-o cornisa de forma curba sau triunghiulara, deasupra intrarii principale a unui edificiu.
2. element arhitectural decorativ deasupra unei porti iesinde a constructiei, a usilor, ferestrelor etcetera (< franceza fronton)
1. element arhitectonic format dintr-o cornisa de forma curba sau triunghiulara, deasupra intrarii principale a unui edificiu.
2. element arhitectural decorativ deasupra unei porti iesinde a constructiei, a usilor, ferestrelor etcetera (< franceza fronton)
3Fronton substantiv neutru, plural frontoane
4Fronton -oane n.
Element arhitectonic situat deasupra intrarii unei cladiri sau intre cele doua pante ale acoperisului. /<fr. fronton
Element arhitectonic situat deasupra intrarii unei cladiri sau intre cele doua pante ale acoperisului. /<fr. fronton
5Fronton substantiv neutru Element arhitectonic format dintr-o cornisa de forma curba sau triunghiulara, situat deasupra intrarii unui edificiu. [Plural -oane. / < franceza fronton].