Funcționalism

Funcționalism substantiv neutru Curent în arhitectura secolului al Xx-lea, care are în vedere în primul rând necesitatea corespondenței dintre formă și funcție, astfel încât aceasta din urmă să fie determinantă. [Pronunțat: -ți-o-] – Din franceză Fonctionnalisme (după funcțional).

DEX – dicționarul explicativ

Funcționalism substantiv neutru
1. curent de gândire care studiază faptele sociale și de cultură în totalitatea lor și în interrelațiile acestora, urmărindu-se aspectele funcționale în întreaga lor complexitate.
2. direcție de cercetare în științele exacte, ca și în cele umaniste, care consideră obiectul lor de studiu în calitatea lui de sistem, ale cărui elemente alcătuitoare se condiționează reciproc.
(lingvistică) teorie care acordă funcțiilor o importanță deosebită pentru descrierea limbilor.
3. direcție în arhitectura contemporană care cere ca forma unui material de construcție să fie determinat de destinația acestuia. (< franceză fonctionnalisme)

MDN – marele dicționar de neologisme

Funcționalism neutru Curent în arhitectura modernă care cere ca, în orice construcție, forma să reflecte funcția ca element determinant. [Silabe -ți-o-] /<franceză fonctionnalisme

NODEX – noul dicționar explicativ

Funcționalism substantiv neutru Curent în arhitectura contemporană care cere ca într-o construcție să se vadă corespondența dintre aceasta și procesele de producție sau de viață care se desfășoară în cadrul ei. [Pronume -ți-o-. / conform italiană funzionalismo, germană Funktionalismus, franceză fonctionnalisme].

DN – dicționar de neologisme