Fundamental -ă
Definitie, sens si explicatie
1Fundamental, -ă, fundamentali, -e, adjectiv
1. De baza, principal, esential.
2. (Fon.; substantivat, f.) Frecventa fundamentala. – Din franceza Fondamental, limba latina Fundamentalis.
1. De baza, principal, esential.
2. (Fon.; substantivat, f.) Frecventa fundamentala. – Din franceza Fondamental, limba latina Fundamentalis.
2Fundamental antonim: secundar
3Fundamental, -ă I. adjectiv de baza, principal, esential.
Ii. substantiv feminin (muz.)
1. sunetul cel mai grav din seria sunetelor armonice, care se aude mai clar decat celelalte.
2. sunet de baza al unui acord. (< franceza fondamental, limba latina fundamentalis)
Ii. substantiv feminin (muz.)
1. sunetul cel mai grav din seria sunetelor armonice, care se aude mai clar decat celelalte.
2. sunet de baza al unui acord. (< franceza fondamental, limba latina fundamentalis)
4Fundamental adjectiv
1. verifica cuvantul: esential.
2. verifica cuvantul: elementar.
1. verifica cuvantul: esential.
2. verifica cuvantul: elementar.
5Fundamental adjectiv m., plural fundamentali; f. singular fundamentala, plural fundamentale
6Fundamental -a (-i, -e) 1) si adverbial Care tine de fundament; propriu fundamentului. 2) Care este de prima importanta; foarte important; primordial; cardinal; substantial; esential; principal. /<fr. fondamental, limba latina fundamentalis
7Fundamental, -ă adjectiv De baza, principal, esential. substantiv feminin (Muzica) Sunetul cel mai grav din seria sunetelor armonice naturale si care se aude mai clar decat celelalte. [Varianta fondamental, -a adjectiv / conform limba latina fundamentalis, franceza fondamental].