Grabnic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Grabnic, -ă, grabnici, -ce, adjectiv (Adesea adverbial) Care se grabeste, care arata graba; care se intampla repede, pe neasteptate; care nu poate astepta, nu poate intarzia, care trebuie facut fara intarziere.
Mers grabnic.
Moarte grabnica.
Treaba grabnica. – Graba + sufix -nic.
Mers grabnic.
Moarte grabnica.
Treaba grabnica. – Graba + sufix -nic.
2Grabnic antonim: incet
3Grabnic adjectiv , adverb
1. adjectiv verifica cuvantul: iute.
2. adverb verifica cuvantul: iute.
3. adverb verifica cuvantul: imediat.
4. adverb verifica cuvantul: curand.
5. adjectiv , adverb verifica cuvantul: prompt.
6. adjectiv verifica cuvantul: urgent.
1. adjectiv verifica cuvantul: iute.
2. adverb verifica cuvantul: iute.
3. adverb verifica cuvantul: imediat.
4. adverb verifica cuvantul: curand.
5. adjectiv , adverb verifica cuvantul: prompt.
6. adjectiv verifica cuvantul: urgent.
4Grabnic adjectiv m., plural grabnici; f. singular grabnica, plural grabnice
5Grabnic -ca (-ci, -ce) si adverbial 1) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste graba; cu graba. 2) Care trebuie realizat cat mai degraba; de neamanat; urgent. /graba + sufix -nic