Definitie Gunoi - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Gunoi1, gunoaie, substantiv neutru
1. (La singular cu sens colectiv) Resturi murdare sau netrebuincioase care se arunca.
2. Baliga amestecata cu paiele care au servit vitelor drept asternut, intrebuintata ca ingrasamant agricol organic.
3. Fir de pai, scama, murdarie etcetera care se depune pe haine, care cade in lichide etcetera
4. Epitet dat unui om de nimic; lepadatura. – Din limba slava (veche) Gnoĩ.

Varianta definitie 2: Gunoi2, gunoiesc, verb IV.
1. Tranzitiv A ingrasa pamantul cu gunoi1 (2).
2. Tranzitiv si reflexiv (Despre pasari) A-si depune excrementele (murdarind ceva).
3. Reflexiv Figurativ (Despre oameni) A slabi extrem de mult (de boala, de munca). – Din Gunoi1.

Varianta definitie 3: Gunoi substantiv verifica cuvantul: lepadatura.

Varianta definitie 4: Gunoi substantiv
1. impuritate, murdarie, necuratenie, (prin Banat si Transilvania) bucluc, (Mold. si Transilvania) goz, (prin Olt.) smian, (prin Bucovina si Transilvania) steah, (invechit) sterc. (Se stransese mult -.)
2. verifica cuvantul: baligar.

Varianta definitie 5: Gunoi substantiv neutru, plural gunoaie

Varianta definitie 6: Gunoi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural gunoiesc, imperfect 3 singular gunoia; conj. prezent 3 singular si plural gunoiasca

Varianta definitie 7: A gunoi -iesc tranzitiv 1) (pamant cultivat) A ingrasa cu gunoi de grajd. 2) (despre pasari) A murdari cu gainat. /Din gunoi

Varianta definitie 8: Gunoi -oaie n. 1) Resturi murdare sau inutile, care se arunca. ♢ A (nu) scoate -oiul din casa a (nu) vorbi in prezenta unor persoane straine despre lucruri compromitatoare din familie sau din colectiv. A-i sta cuiva ca -oiul in ochi a supara pe cineva. 2) Baligar care este folosit ca ingrasamant agricol. 3) fig. depr.
Om de nimic; persoana degradata; lepadatura. /<sl. gnoi

Varianta definitie 9: Gunoi (-oaie), substantiv neutru –
1. Baliga. –
2. Murdarie. –
3. Resturi, ramasite. – Megl. gnoi.
Sl. gnoi (Miklosich, Lexicon, 131; Cihac, II, 131; Conev 71), conform bulgara gnoj. – Derivat gunoi, verb (a murdari, a face baliga; a ingrasa pamintul; reflexiv, a putrezi, a se strica), conform limba slava (veche), bulgara gnojiti; ingunoi, verb (Mold., a ingrasa pamintul); gunoier, substantiv masculin (persoana care ridica gunoiul); gunoios, adjectiv (murdar, plin de jeg); gunoiste, substantiv feminin (baligar), din limba slava (veche) gnoiste.
Mag. ganaj pare a proveni din rom. (Candrea, Elemente, 404).

Varianta definitie 10: Gunoi, gunoaie substantiv neutru
1. (peior.) om de nimic; lepadatura.
2. (tox.) heroina. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)