Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Gât

1 * Cuvantul cu diacritice: gât
Cuvantul fara diacritice: gat

Definitie: GÂT, gâturi, substantiv neutru 1. Parte a corpului (la om și la unele animale) care unește capul cu trunchiul; grumaz; gâtlan; prin extensiune gâtlej. ♢ Expresie A se arunca (sau a se agăța etcetera) de gâtul cuiva = a) a îmbrățișa (cu căldură) pe cineva; b) a copleși, a obosi pe cineva cu manifestările de dragoste. A-și rupe (sau a-și frânge) gâtul = a) a se accidenta (grav) sau a muri în urma unui accident; b) a-și pierde situația (bună) în urma unor greșeli; a fi arestat, condamnat în urma săvârșirii unei fapte ilegale. A strânge de gât (pe cineva) = a sugruma (pe cineva). A lua (sau a înhăța) de gât (pe cineva) = a înșfăca (pe cineva), a cere socoteală (cu violență), a brutaliza. (Familiar) A face gât = a avea pretenții (neîntemeiate); a face gălăgie, scandal. A da (o băutură) pe gât = a bea repede (dintr-o singură înghițitură sau din câteva înghițituri). A fi sătul până în gât = a fi dezgustat, a nu mai putea suporta (în continuare). A-i sta (sau a i se opri) în gât = a) a nu putea înghiți; b) a nu se putea împăca cu ceva sau cu cineva, a nu putea suferi. ♦ Cantitate de băutură câtă se poate bea dintr-o singură înghițitură. 2. Parte a unor obiecte, a unor piese etcetera care prezintă asemănare cu gâtul (1). ♢ Prună cu gât = prună gâtlană. verifica cuvantul: gâtlan (2). – Din limba slava (veche) glŭtŭ „înghițitură”.

2 * Cuvantul cu diacritice: gât
Cuvantul fara diacritice: gat

Definitie: GÂT substantiv verifica cuvantul: măsea.

3 * Cuvantul cu diacritice: gât
Cuvantul fara diacritice: gat

Definitie: GÂT substantiv 1. (ANATOMIE) grumaz, (popular) junghetură, (reg. și familiar) gușă, (regional) gâtlan. (L-a apucat de -.) 2. verifica cuvantul: dușcă. 3. (regional) bucea, burlui. (- la pâlnie.)

4 * Cuvantul cu diacritice: gât
Cuvantul fara diacritice: gat

Definitie: gât substantiv neutru, plural gâturi

5 * Cuvantul cu diacritice: gât -uri
Cuvantul fara diacritice: gat

Definitie: GÂT -uri n. 1) (la om și la animale) Parte a corpului care unește capul cu trunchiul. ♢ A-și rupe (sau a-și frânge) -ul a) a se accidenta grav; a muri într-un accident; b) a-și pierde situația în urma unor greșeli. A strânge de - (pe cineva) a) a omorî (pe cineva) prin strangulare; b) a constrânge. A se arunca (sau a se agăța) de -ul cuiva a) a îmbrățișa cu căldură pe cineva; c) a obosi pe cineva cu manifestările de dragoste. A face - a face gălăgie; a avea pretenții. 2) Cavitate interioară a acestei părți a corpului. Durere în -. ♢ A se sătura (sau a fi sătul) până-n - a nu mai putea suporta. A-i sta în - a) a nu putea înghiți; b) a nu putea suferi (ceva sau pe cineva). 3) Cantitate de mâncare sau de băutură care poate fi înghițită dintr-o singură dată. 4) Porțiune mai subțire a unor obiecte, care se aseamănă cu această parte a corpului. -ul gărăfii. -ul viorii. limba slava (veche) glutu