Hoinări
Definitie, sens si explicatie
1Hoinări, hoinaresc, verb Iv.
Intranzitiv A umbla, a calatori mult si fara tinta, fara capatai. – Din Hoinar.
Intranzitiv A umbla, a calatori mult si fara tinta, fara capatai. – Din Hoinar.
2Hoinări verb
1. a vagabonda, (invechit si reg.) a nemernici, (regional) a talalai, (prin Transilvania) a buduslui, (Moldova) a lainici, (Transilvania) a techerghi, (invechit) a haimani, a strengari. (Toata ziua -.)
2. a pribegi, a rataci, a vagabonda, (prin Moldova) a badadai, a horhai. (- din loc in loc.)
3. a colinda, a cutreiera, a peregrina, a rataci, a umbla, a vagabonda, (livresc) a flana. (Pe unde n-a -?)
1. a vagabonda, (invechit si reg.) a nemernici, (regional) a talalai, (prin Transilvania) a buduslui, (Moldova) a lainici, (Transilvania) a techerghi, (invechit) a haimani, a strengari. (Toata ziua -.)
2. a pribegi, a rataci, a vagabonda, (prin Moldova) a badadai, a horhai. (- din loc in loc.)
3. a colinda, a cutreiera, a peregrina, a rataci, a umbla, a vagabonda, (livresc) a flana. (Pe unde n-a -?)
3Hoinari verb (silabe hoi-), indicativ prezent 1 singular si 3 plural hoinaresc, imperfect 3 singular hoinarea; conjunctie: prezent 3 singular si plural hoinareasca
4A hoinări -Esc intranzitiv 1) A fi hoinar; a rataci; a vagabonda. 2) figurativ familiar A umbla mult si fara rost (ca un hoinar); a rataci; a vagabonda. /Din hoinar