Hârcâi
Definitie, sens si explicatie
1Hârcâi, hấrcai, verb Iv.
Intranzitiv A respira cu greutate, scotand zgomote ragusite si haraitoare; a harai. [Varianta: Harcai verb Iv] – Formatie onomatopeica.
Intranzitiv A respira cu greutate, scotand zgomote ragusite si haraitoare; a harai. [Varianta: Harcai verb Iv] – Formatie onomatopeica.
2Hârcâi verb verifica cuvantul: harai.
3Harcai verb, indicativ si conjunctie: prezent 3 harcaie, imperfect 3 singular harcaia
4A Hârcâi harcai intranzitiv A rasufla greu scotand sunete ragusite, haraitoare. - de manie. /≪onomat.
5Harcai, hấrcai, verb Iv (regional)
1. a rasufla cu greu; a harai, a tusi inabusit.
2. a zgaria un perete, a racai; a surlai.
1. a rasufla cu greu; a harai, a tusi inabusit.
2. a zgaria un perete, a racai; a surlai.