Îmbinare

Îmbinare, îmbinări, substantiv feminin
1. Acțiunea de a (se) îmbina și rezultatul ei; unire într-un tot; împreunare, împletire, îngemănare.
(Concretizat) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente.
2. Loc unde se realizează o îmbinare (1). – Vezi Îmbina.

DEX – dicționarul explicativ

Îmbinare îmbinări feminin 1) vezi A îmbina și A se îmbina. 2) Asamblare a unor elemente componente (în cadrul unui sistem tehnic, al unei construcții etc.). îmbinare de colț. 3) Loc unde se îmbină două sau mai multe elemente. /vezi a îmbina

NODEX – noul dicționar explicativ

Îmbinare substantiv feminin, genitiv-dativ articulat îmbinării; plural îmbinări

DOOM – dicționarul ortografic