1
Improvizație, improvizații, substantiv feminin Faptul de a improviza; (concretizat) ceea ce se improvizează.
Piesă muzicală improvizată.
Lucru făcut la repezeală, la moment. – Din franceză Improvisation.
Piesă muzicală improvizată.
Lucru făcut la repezeală, la moment. – Din franceză Improvisation.
DEX – dicționarul explicativ
2
Improvizație substantiv feminin improvizare.
lucru făcut la repezeală, spontan, la moment.
interpretare nepregătită, nenotată a unei compoziții muzicale, pe care interpretul o creează în acel moment; piesă muzicală astfel executată.
discurs, versuri improvizate. (< franceză improvisation)
lucru făcut la repezeală, spontan, la moment.
interpretare nepregătită, nenotată a unei compoziții muzicale, pe care interpretul o creează în acel moment; piesă muzicală astfel executată.
discurs, versuri improvizate. (< franceză improvisation)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
Improvizație substantiv feminin Improvizare; interpretare spontană, nepregătită a unei teme date sau libere; piesă muzicală improvizată.
Discurs, versuri etc. improvizate.
Lucru făcut la repezeală, la moment. [Genitiv -iei, variantă improvizațiune substantiv feminin / conform franceză improvisation, italiană improvvisazione, rusă improvizațiia].
Discurs, versuri etc. improvizate.
Lucru făcut la repezeală, la moment. [Genitiv -iei, variantă improvizațiune substantiv feminin / conform franceză improvisation, italiană improvvisazione, rusă improvizațiia].
DN – dicționar de neologisme
4
Improvizație improvizații feminin 1) vezi A improviza. 2) Lucru improvizat. [Genitiv-dativ improvizației; Silabe Im-pro-vi-za-ți-e] /<franceză improvisation
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă o definiție din alt dicționar
5
Improvizație substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat improvizația (silabe -ți-a), genitiv-dativ articulat improvizației; plural improvizații, articulat improvizațiile (silabe -ți-i)
DOOM – dicționarul ortografic