Infinitiv
Definitie, sens si explicatie
1Infinitiv, infinitive, substantiv neutru (Gram.; adesea adjectival) Mod nepersonal, considerat drept forma-tip a verbului si care denumeste actiunea exprimata de verb fara referire la nuantele ei modale, temporale sau personale. – Din franceza Infinitif, limba latina Infinitivus.
2Infinitiv substantiv neutru mod nepersonal al verbului, care exprima actiunea in chip general. (< franceza infinitif, limba latina infinitivus)
3Infinitiv substantiv neutru, plural infinitive
4Infinitiv -e n. gram.
Forma nominala a verbului, care denumeste actiunea lui, fara a indica modul, timpul sau persoana. /<lat. infinitivus, limba franceza: infinitif
Forma nominala a verbului, care denumeste actiunea lui, fara a indica modul, timpul sau persoana. /<lat. infinitivus, limba franceza: infinitif
5Infinitiv substantiv neutru (adesea adjectiv ) Modul nepersonal care denumeste actiunea exprimata de verb. [Conform: limba latina infinitivus, franceza infinitif].