Infirma
Definitie, sens si explicatie
1Infirma, infirm, verb I. Tranzitiv A anula, a respinge, a declara nevalabil; a dovedi ca neadevarat, nefundat. ♦ A desfiinta un act (sau o masura) ca fiind nelegal sau netemeinic; a invalida. – Din franceza Infirmer, limba latina Infirmare.
2Infirma verb tr. a declara nevalabil, nefondat, a anula; a invalida; (figurativ) a dezminti. (< franceza infirmer, limba latina infirmare)
3A infirma antonim: a adeveri, a afirma, a confirma
4Infirma verb
1. a contrazice, a dezminti. (Acest fapt - parerea curenta.)
2. a anula, (figurativ) a rasturna. (A - o teorie.)
3. verifica cuvantul: abroga.
1. a contrazice, a dezminti. (Acest fapt - parerea curenta.)
2. a anula, (figurativ) a rasturna. (A - o teorie.)
3. verifica cuvantul: abroga.
5Infirma verb, indicativ prezent 1 singular infirm, 3 singular si plural infirma
6A infirma infirm tranzitiv 1) (acte, dispozitii oficiale etcetera) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a contramanda; a revoca; a anula. 2) (teorii, teze, afirmatii) A demonstra ca fiind nefondat. /<fr. infirmer, limba latina infirmare
7Infirma verb I. tr.
A dovedi, a declara nevalabil, neadevarat. ♦ A anula (un mandat de arestare, o hotarare). [P.i. infirm. / < franceza infirmer, limba italiana, limba latina infirmare].
A dovedi, a declara nevalabil, neadevarat. ♦ A anula (un mandat de arestare, o hotarare). [P.i. infirm. / < franceza infirmer, limba italiana, limba latina infirmare].