Înlocui

Înlocui, înlocuiesc, verb IV.
Tranzitiv
1. A pune ceva sau pe cineva în locul altuia.
2. A îndepărta pe cineva dintr-un post, numind pe altcineva în locul lui.
3. A ține cuiva locul într-o funcție, într-o muncă etc. – Din locuțiune adverb În loc + sufix -ui.

DEX – dicționarul explicativ

A înlocui înlocuiesc tranzitiv (obiecte sau persoane) 1) A schimba ca necorespunzător, punând în loc altceva sau pe altcineva; a substitui. înlocui ușa.
înlocui un jucător. 2) A schimba (într-o calitate), ținând (temporar) locul. Înlocui pe președinte.
Materialele plastice înlocuiesc lemnul. /în + loc + sufix -ui

NODEX – noul dicționar explicativ

Înlocui verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural înlocuiesc, imperfect 3 singular înlocuia, conjuncție prezent 3 singular și plural înlocuiască

DOOM – dicționarul ortografic