DexDefinitie.com

Interior -oară

8 litere6 definiții5 dicționare

Interior, -oară, interiori, -oare, adjectiv, substantiv neutru 1. Adjectiv Care este situat înăuntrul unui lucru, al unui spațiu limitat etc.; intern. Figurat…

Definiții pentru “Interior -oară”

6 definiții din 5 dicționare

1
Interior, -oară, interiori, -oare, adjectiv, substantiv neutru
1. Adjectiv Care este situat înăuntrul unui lucru, al unui spațiu limitat etc.; intern.
Figurat Care se referă la partea morală, sufletească a omului; care nu se manifestă în afară; lăuntric.
2. Substantiv neutru Partea interioară (1) a unui obiect, a unui spațiu circumscris (și închis), a unei încăperi (împreună cu tot ce se află aici); prin specializare mobilierul sau aranjamentul unei locuințe, al unei camere etc.
Locuțiune adverb În interior = înăuntru, pe dinăuntru.
Tablou care reprezintă partea dinăuntru a unei camere sau, uneori, scene de familie.
(Cinema; la plural) Scene care se petrec în casă. Se filmează interioarele.
Figurat Structura morală, sufletească a omului.
3. Substantiv neutru Post telefonic funcționând printr-o centrală care leagă liniile exterioare cu posturile telefonice din camere, birouri etc. ale unei clădiri, ale unei instituții etc. [Pronunțat: -ri-or] – Din franceză Interieur, latină Interior, -oris.

DEX – dicționarul explicativ

2
Interior, -oară I. adjectiv situat înăuntrul unui spațiu limitat, al unui lucru etc.; intern. o (figurat) for interior = conștiință.
II. substantiv neutru
1. partea dinăuntru a unui lucru, spațiu, apartament etc.; ceea ce este cuprins într-un asemenea spațiu.
reprezentare figurativă a interiorului încăperilor (în pictură).
2. post telefonic care funcționează printr-o centrală ce leagă exteriorul cu diferitele camere, birouri ale unei instituții etc.
3. (figurat) latura lăuntrică, natura morală a omului. (< latină interior, franceză interieur)

MDN – marele dicționar de neologisme

3
Interior2 interioară (interiori, interioare) (în opoziție cu Exterior) 1) Care se află în partea de dinăuntru a ceva; de dinăuntru; intern; lăuntric. 2) Care ține de psihic. [Silabe -ri-or] /<latină interior, interioris, franceză interieur

NODEX – noul dicționar explicativ

4
Interior1 interioare neutru 1) Parte de dinăuntru a unui obiect sau a unui spațiu închis. 2) Mobilier al unei încăperi. 3) figurat Natură morală a unei persoane; univers spiritual. 4) Post telefonic instalat în camerele unei clădiri, unei instituții etc. care face legătura cu liniile exterioare printr-o centrală. [Silabe -ri-or] /<latină interior, interioris, franceză interieur

NODEX – noul dicționar explicativ

Încă 2 definiții din alte dicționare
5
Interior, -oară adjectiv Care este situat înăuntru, de dinăuntru; intern.
(Figurat) For interior = conștiință. substantiv neutru
1. Partea dinăuntru a unui lucru, a unei locuințe, a unei camere etc.; ceea ce este cuprins înăuntrul unei camere, al unei locuințe etc.; spațiul dinăuntrul unui obiect, al unei încăperi etc.
Reprezentare figurativă a interiorului încăperilor, mai ales în pictură.
2. Post telefonic care funcționează printr-o centrală care leagă exteriorul cu diferitele camere, birouri etc. ale unei clădiri, ale unei instituții etc.
3. (Figurat) Latura lăuntrică, natura morală a omului. [Pronume -ri-or. / < latină interior, conform italiană interiore, franceză interieur].

DN – dicționar de neologisme

6
Interior adjectiv masculin (silabe -ri-or), plural interiori; feminin singular interioară, plural interioare

DOOM – dicționarul ortografic