Definitie Interior -oară - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Interior, -oarĂ, interiori, -oare, adjectiv , substantiv neutru
1. Adjectiv Care este situat inauntrul unui lucru, al unui spatiu limitat etcetera; intern. ♦ Figurativ Care se refera la partea morala, sufleteasca a omului; care nu se manifesta in afara; launtric.
2. Substantiv neutru: Partea interioara (1) a unui obiect, a unui spatiu circumscris (si inchis), a unei incaperi (impreuna cu tot ce se afla aici); spec. mobilierul sau aranjamentul unei locuinte, al unei camere etcetera ♢ Locutiune adverb În interior = inauntru, pe dinauntru. ♦ Tablou care reprezinta partea dinauntru a unei camere sau, uneori, scene de familie. ♦ (Cinema; la plural) Scene care se petrec in casa.
Se filmeaza interioarele. ♦ Figurativ Structura morala, sufleteasca a omului.
3. Substantiv neutru: Post telefonic functionand printr-o centrala care leaga liniile exterioare cu posturile telefonice din camere, birouri etcetera ale unei cladiri, ale unei institutii etcetera [Pronuntat: -ri-or] – Din franceza Interieur, limba latina Interior, -oris.

Varianta definitie 2: Interior, -oarĂ I. adjectiv situat inauntrul unui spatiu limitat, al unui lucru etcetera; intern. o (figurativ) for - = constiinta.
II. substantiv neutru
1. partea dinauntru a unui lucru, spatiu, apartament etcetera; ceea ce este cuprins intr-un asemenea spatiu. ♢ reprezentare figurativa a interiorului incaperilor (in pictura).
2. post telefonic care functioneaza printr-o centrala ce leaga exteriorul cu diferitele camere, birouri ale unei institutii etcetera
3. (figurativ) latura launtrica, natura morala a omului. (< limba latina interior, franceza interieur)

Varianta definitie 3: Interior antonim: exterior

Varianta definitie 4: Interior adjectiv verifica cuvantul: launtric.

Varianta definitie 5: Interior adjectiv , substantiv
1. adjectiv dinauntru, intern. (Partea -oara.)
2. substantiv (figurativ) pantece, san. (În -ul pamantului, al navei.)

Varianta definitie 6: Interior adjectiv m. (silabe -ri-or), plural interiori; f. singular interioara, plural interioare

Varianta definitie 7: Interior2 -oara ( -ori, -oare) (in opozitie cu Exterior) 1) Care se afla in partea de dinauntru a ceva; de dinauntru; intern; launtric. 2) Care tine de psihic. [Silabe -ri-or] /<lat. interior, -oris, limba franceza: interieur

Varianta definitie 8: Interior1 -oare n. 1) Parte de dinauntru a unui obiect sau a unui spatiu inchis. 2) Mobilier al unei incaperi. 3) figurat Natura morala a unei persoane; univers spiritual. 4) Post telefonic instalat in camerele unei cladiri, unei institutii etcetera care face legatura cu liniile exterioare printr-o centrala. [Silabe -ri-or] /<lat. interior, -oris, limba franceza: interieur

Varianta definitie 9: Interior, -oarĂ adjectiv Care este situat inauntru, de dinauntru; intern. ♢ (Figurat) For interior = constiinta. substantiv neutru
1. Partea dinauntru a unui lucru, a unei locuinte, a unei camere etcetera; ceea ce este cuprins inauntrul unei camere, al unei locuinte etcetera; spatiul dinauntrul unui obiect, al unei incaperi etcetera ♦ Reprezentare figurativa a interiorului incaperilor, mai ales in pictura.
2. Post telefonic care functioneaza printr-o centrala care leaga exteriorul cu diferitele camere, birouri etcetera ale unei cladiri, ale unei institutii etcetera
3. (Figurat) Latura launtrica, natura morala a omului. [Pronume -ri-or. / < limba latina interior, conform limba italiana interiore, franceza interieur].