1
Pântece, pântece, substantiv neutru
1. Parte a corpului, la om și la animale, situată între torace și bazin, formată dintr-o cavitate în care se află stomacul, intestinele, organele de reproducere etc.; abdomen, burtă, foale, vintre.
Expresie Parcă are oase în pântece, se spune despre cineva care se apleacă foarte greu. A fi cu pântecele la gură = a fi însărcinată.
2. Stomac.
Expresie Cu pântecele lipit de coaste = foarte flămând sau foarte slab. A se închina pântecului = a fi peste măsură de lacom, a trăi numai pentru mâncare.
3. Uter.
Locuțiune adverb Din pântecele mamei = înainte de a se naște.
Expresie A lua (sau a avea, a purta) în pântece = a rămâne sau a fi însărcinată. A trăi (sau a fi, a se simți) ca în pântecele mamei = a se simți foarte bine și în siguranță.
4. Figurat Partea dinăuntru a unui obiect, a unei încăperi etc.; interior, adâncime.
5. Figurat Partea bombată, ieșită în afară, a unor obiecte; interiorul acestor părți. [Variantă: Pântec substantiv neutru] – Latină Pantex, -ticis.
1. Parte a corpului, la om și la animale, situată între torace și bazin, formată dintr-o cavitate în care se află stomacul, intestinele, organele de reproducere etc.; abdomen, burtă, foale, vintre.
Expresie Parcă are oase în pântece, se spune despre cineva care se apleacă foarte greu. A fi cu pântecele la gură = a fi însărcinată.
2. Stomac.
Expresie Cu pântecele lipit de coaste = foarte flămând sau foarte slab. A se închina pântecului = a fi peste măsură de lacom, a trăi numai pentru mâncare.
3. Uter.
Locuțiune adverb Din pântecele mamei = înainte de a se naște.
Expresie A lua (sau a avea, a purta) în pântece = a rămâne sau a fi însărcinată. A trăi (sau a fi, a se simți) ca în pântecele mamei = a se simți foarte bine și în siguranță.
4. Figurat Partea dinăuntru a unui obiect, a unei încăperi etc.; interior, adâncime.
5. Figurat Partea bombată, ieșită în afară, a unor obiecte; interiorul acestor părți. [Variantă: Pântec substantiv neutru] – Latină Pantex, -ticis.
DEX – dicționarul explicativ
2
Pântece pântece neutru 1) (la om și la animale) Parte a corpului dintre torace și bazin în care se află stomacul, intestinele și alte organe; burtă; abdomen.
A fi cu pântecele la gură a fi într-un stadiu avansat de graviditate. 2) Organ în formă de pungă, în care are loc digestia alimentelor; stomac.
Cu pântecele lipit de coaste (sau de spinare) foarte flămând; rupt de foame. 3) popular (la om și la animale vivipare) Cavitate internă a aparatului genital feminin, în care se dezvoltă embrionul; uter; mitră.
Încă din pântecele mamei încă înainte de a se naște. A lua (sau a avea, a purta) în pântece a fi însărcinată. 4) figurat Parte proeminentă a unui obiect. Pântecele urciorului. 5) figurat Parte interioară a proeminenței unui obiect. /<latină pantex, pânteceicis
A fi cu pântecele la gură a fi într-un stadiu avansat de graviditate. 2) Organ în formă de pungă, în care are loc digestia alimentelor; stomac.
Cu pântecele lipit de coaste (sau de spinare) foarte flămând; rupt de foame. 3) popular (la om și la animale vivipare) Cavitate internă a aparatului genital feminin, în care se dezvoltă embrionul; uter; mitră.
Încă din pântecele mamei încă înainte de a se naște. A lua (sau a avea, a purta) în pântece a fi însărcinată. 4) figurat Parte proeminentă a unui obiect. Pântecele urciorului. 5) figurat Parte interioară a proeminenței unui obiect. /<latină pantex, pânteceicis
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Pântece substantiv neutru, plural pântece
DOOM – dicționarul ortografic