Invita
Definitie, sens si explicatie
1Invita, invit, verb I. Tranzitiv A ruga pe cineva sa se prezinte undeva sau sa participe la ceva; a chema; a convoca; a pofti. ♦ A soma.
Te invit sa iesi. – Din franceza Inviter, limba latina Invitare.
Te invit sa iesi. – Din franceza Inviter, limba latina Invitare.
2Invita verb tr. a ruga pe cineva sa se prezinte undeva sau sa participe la ceva; a pofti; a chema, a convoca. (< franceza inviter, limba latina invitare)
3Invita verb
1. verifica cuvantul: chema.
2. a (se) imbia, a (se) pofti, (grecism cuvant invechit) a (se) proscalisi. (Se - unul pe altul la petrecere.)
3. verifica cuvantul: pofti.
4. a chema, a convoca, (invechit, in Transilvania si Banat) a conchema. (I-a - la directie, la politie.)
5. verifica cuvantul: provoca.
6. verifica cuvantul: cita.
7. verifica cuvantul: soma.
1. verifica cuvantul: chema.
2. a (se) imbia, a (se) pofti, (grecism cuvant invechit) a (se) proscalisi. (Se - unul pe altul la petrecere.)
3. verifica cuvantul: pofti.
4. a chema, a convoca, (invechit, in Transilvania si Banat) a conchema. (I-a - la directie, la politie.)
5. verifica cuvantul: provoca.
6. verifica cuvantul: cita.
7. verifica cuvantul: soma.
4Invita verb, indicativ prezent 1 singular invit, 3 singular si plural invita
5A invita invit tranzitiv 1) (persoane) A chema in mod politicos; a solicita printr-o invitatie; a pofti. 2) figurativ (persoane) A impune in mod categoric si insistent; a obliga prin amenintare; a soma. /<fr. inviter, limba latina invitare
6Invita verb I. tr.
A pofti; a chema. ♦ A chema insistent, a soma. [P.i. invit. / < franceza inviter, limba italiana, limba latina invitare].
A pofti; a chema. ♦ A chema insistent, a soma. [P.i. invit. / < franceza inviter, limba italiana, limba latina invitare].