învinge
Definitie, sens si explicatie
1Învinge, inving, verb Iii.
Tranzitiv
1. A infrange, a bate pe inamic, pe adversar (in razboi), a triumfa, a dobori.
2. A stapani, a infrana, a domina (o dorinta, o pasiune, o slabiciune etcetera). ♦ (Subiectul este o necesitate, o dorinta, un sentiment etcetera) A dobori, a birui, a coplesi; prin extensiune a duce pana la capat. – În + vince (invechit „a invinge” < lat.).
Tranzitiv
1. A infrange, a bate pe inamic, pe adversar (in razboi), a triumfa, a dobori.
2. A stapani, a infrana, a domina (o dorinta, o pasiune, o slabiciune etcetera). ♦ (Subiectul este o necesitate, o dorinta, un sentiment etcetera) A dobori, a birui, a coplesi; prin extensiune a duce pana la capat. – În + vince (invechit „a invinge” < lat.).
2Învinge verb
1. verifica cuvantul: birui.
2. verifica cuvantul: izbandi.
3. verifica cuvantul: intrece.
4. verifica cuvantul: depasi.
5. verifica cuvantul: stapani.
6. a(-si) domina, a(-si) infrana, a(-si) stapani. (si-a - durerea.)
7. verifica cuvantul: razbi.
1. verifica cuvantul: birui.
2. verifica cuvantul: izbandi.
3. verifica cuvantul: intrece.
4. verifica cuvantul: depasi.
5. verifica cuvantul: stapani.
6. a(-si) domina, a(-si) infrana, a(-si) stapani. (si-a - durerea.)
7. verifica cuvantul: razbi.
3Invinge verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural inving, 1 plural invingem, perf. substantiv 1 singular invinsei, 1 plural invinseram; part. invins
4A Învinge inving tranzitiv 1) A infrange intr-o lupta sau intr-o intrecere; a birui; a bate; a dispune. 2) (porniri, dorinte etcetera) A face sa nu se manifeste; a birui. /in + cuvant invechit vince
5Invinge (inving, invins), verb –
1. A infringe, a birui. –
2. A domina, a stapini, a supune. –
3. A trece peste, a depasi. – Varianta (in)vince, (in)vence, (in)vinci, toate cuvant invechit Mr. azvingu, asvimsu, azvingere; megl. (an)ving, (an)vins.
Limba Latina vĭncĕre (Puscariu 901; Tiktin; Rew 9338; Dar); conform limba italiana vincere, prov., cat., sp., port. vencer, franceza vaincre.
Schimbarea c › g se datoreaza analogiei cu verb aceleiasi conjug. (stinge, linge, incinge) al caror part. coincid cu cele de la invince (invins, ca stins, lins, incins).
Derivat invins (var. invincut), adjectiv (biruit; esuat); neinvins, adjectiv (invincibil); invingator, adjectiv (care invinge); invincatura, substantiv feminin (invechit, victorie); (in)vinceala, substantiv feminin (invechit, victorie).
Conform: previnge.
1. A infringe, a birui. –
2. A domina, a stapini, a supune. –
3. A trece peste, a depasi. – Varianta (in)vince, (in)vence, (in)vinci, toate cuvant invechit Mr. azvingu, asvimsu, azvingere; megl. (an)ving, (an)vins.
Limba Latina vĭncĕre (Puscariu 901; Tiktin; Rew 9338; Dar); conform limba italiana vincere, prov., cat., sp., port. vencer, franceza vaincre.
Schimbarea c › g se datoreaza analogiei cu verb aceleiasi conjug. (stinge, linge, incinge) al caror part. coincid cu cele de la invince (invins, ca stins, lins, incins).
Derivat invins (var. invincut), adjectiv (biruit; esuat); neinvins, adjectiv (invincibil); invingator, adjectiv (care invinge); invincatura, substantiv feminin (invechit, victorie); (in)vinceala, substantiv feminin (invechit, victorie).
Conform: previnge.