1
A se învoinici mă învoinicesc intranzitiv A căpăta forțe fizice și/sau morale; a prinde puteri; a deveni voinic; a se împuternici. /în + voinic
NODEX – noul dicționar explicativ
2
A învoinici învoinicesc tranzitiv familiar A face să se învoinicească. /în + voinic
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Învoinici, învoinicesc, verb IV.
Reflexiv (Rar) A deveni voinic, a se înzdrăveni. – În + voinic.
Reflexiv (Rar) A deveni voinic, a se înzdrăveni. – În + voinic.
DEX – dicționarul explicativ
4
Învoinici verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural învoinicesc, imperfect 3 singular învoinicea; conjuncție prezent 3 singular și plural învoinicească
DOOM – dicționarul ortografic