1
Învoială, învoieli, substantiv feminin
1. Înțelegere, convenție, aranjament, acord.
2. Târg, tocmeală; prin extensiune angajare.
Învoială agricolă = tocmeală agricolă.
3. Permisie, îngăduire. – Învoi + sufix -eală.
1. Înțelegere, convenție, aranjament, acord.
2. Târg, tocmeală; prin extensiune angajare.
Învoială agricolă = tocmeală agricolă.
3. Permisie, îngăduire. – Învoi + sufix -eală.
DEX – dicționarul explicativ
2
Învoială învoieli feminin vezi A învoi.
A cădea la învoială a se înțelege reciproc. Prin bună învoială prin înțelegere reciprocă. /a învoi + sufix -eală
A cădea la învoială a se înțelege reciproc. Prin bună învoială prin înțelegere reciprocă. /a învoi + sufix -eală
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Învoială substantiv feminin, genitiv-dativ articulat învoielii; plural învoieli
DOOM – dicționarul ortografic