Învolbura

Învolbura, învolbur, verb I.
1. Tranzitiv și reflexiv (La persoana 3, despre ape, furtuni etc.) A (se) mișca în vârtejuri; a (se) învârteji.
2. Tranzitiv Figurat (Rar) A învălui, a cuprinde, a împresura. [Prezent indicativ și: învolburez] – În + volbură.

DEX – dicționarul explicativ

A se învolbura persoana 3 Se învolburează intranzitiv (despre ape, aer) A se mișca în vârtejuri; a face volburi; a se învârteji. [Și Învolbură] /în + volbură

NODEX – noul dicționar explicativ

A învolbura învolburez tranzitiv 1) A face să se învolbureze. 2) figurat A cuprinde din toate părțile; a învălui. [Și Învolbur] /în + volbură

NODEX – noul dicționar explicativ

Învolbura verb, indicativ prezent 3 singular și plural învolbură/învolburează

DOOM – dicționarul ortografic