1
Ionic1, -ă, ionici, -ce, adjectiv, substantiv neutru, substantiv masculin
1. Adjectiv, substantiv neutru (Stil, ordin etc. arhitectonic) caracterizat prin coloane zvelte cu capitelul împodobit cu volute.
2. Adjectiv (Despre construcții sau elemente arhitectonice) Care ține de ionic1 (1), care se referă la ionic1; în stil ionic1.
3. Substantiv masculin, adjectiv masculin (Picior de vers antic) format din patru silabe, două lungi și două scurte. [Pronunțat: i-o-] – Din franceză Ionique.
1. Adjectiv, substantiv neutru (Stil, ordin etc. arhitectonic) caracterizat prin coloane zvelte cu capitelul împodobit cu volute.
2. Adjectiv (Despre construcții sau elemente arhitectonice) Care ține de ionic1 (1), care se referă la ionic1; în stil ionic1.
3. Substantiv masculin, adjectiv masculin (Picior de vers antic) format din patru silabe, două lungi și două scurte. [Pronunțat: i-o-] – Din franceză Ionique.
DEX – dicționarul explicativ
2
Ionic2, -ă, ionici, -ce, adjectiv Care aparține ionilor, care se referă la ioni. [Pronunțat: i-o-] – Din franceză Ionique.
DEX – dicționarul explicativ
3
Ionic1, -ă I. adjectiv
1. ordin ionic = ordin arhitectonic cu coloane zvelte și capitelul cu două volute laterale.
(despre elemente arhitectonice, clădiri) în stil ionic.
2. (muzică) mod ionic = mod melodic a cărui scară muzicală coincide cu aceea a modului major natural.
II. substantiv masculin picior de vers antic format din două silabe lungi și două scurte.
(adjectiv) ritmul corespunzător. (< franceză ionique, latină ionicus)
1. ordin ionic = ordin arhitectonic cu coloane zvelte și capitelul cu două volute laterale.
(despre elemente arhitectonice, clădiri) în stil ionic.
2. (muzică) mod ionic = mod melodic a cărui scară muzicală coincide cu aceea a modului major natural.
II. substantiv masculin picior de vers antic format din două silabe lungi și două scurte.
(adjectiv) ritmul corespunzător. (< franceză ionique, latină ionicus)
MDN – marele dicționar de neologisme
4
Ionic1 ionică (ionici, ionice) 1): Stil (sau Ordin) ionic unul dintre cele trei stiluri (sau ordine) ale vechii arhitecturi grecești, caracterizat prin coloane zvelte cu capitel împodobit cu două volute laterale. 2) (despre versuri) Care constă din patru silabe, dintre care două sunt lungi și două sunt scurte. [Silabe I-o] /<latină ionicus, franceză ionique
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă 6 definiții din alte dicționare
5
Ionic2 ionică (ionici, ionice) Care ține de ioni; propriu ionilor. /<franceză ionique
NODEX – noul dicționar explicativ
6
Ionic1, -ă adjectiv Ordin ionic = ordin arhitectonic cu coloane zvelte, având capitelul împodobit cu volute, iar friza continuată și decorată cu basoreliefuri. [Pronume i-o-. / conform latină ionicus, franceză ionique].
DN – dicționar de neologisme
7
Ionic substantiv neutru Picior de vers antic alcătuit din două silabe lungi și două scurte. [< latină ionicus].
DN – dicționar de neologisme
8
Ionic2, -ă adjectiv Care se referă la ioni. [< franceză ionique].
DN – dicționar de neologisme
9
Ionic (din Ionia) adjectiv masculin, (vers.) substantiv masculin (silabe i-o-), plural ionici; feminin singular ionică, plural ionice
DOOM – dicționarul ortografic
10
Ionic (fizică) adjectiv masculin (silabe i-o-), plural ionici; feminin singular ionică, plural ionice
DOOM – dicționarul ortografic