1
Sincronic, -ă, sincronici, -ce, adjectiv
1. (Despre fapte, fenomene sau evenimente) Care există sau se petrec în același timp; simultan, concomitent, sincron.
2. Care se referă la fapte, fenomene sau evenimente existente sau petrecute în același timp.
Tabele sincronice = tabele cronologice ale evenimentelor care au avut loc în același timp.
(Fizică; despre evoluția fenomenelor periodice) Care prezintă sincronism, care se produce în mod sincron.
3. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere) Care nu se face în mod istoric; independent de evoluția istorică; static. – Din franceză Synchronique.
1. (Despre fapte, fenomene sau evenimente) Care există sau se petrec în același timp; simultan, concomitent, sincron.
2. Care se referă la fapte, fenomene sau evenimente existente sau petrecute în același timp.
Tabele sincronice = tabele cronologice ale evenimentelor care au avut loc în același timp.
(Fizică; despre evoluția fenomenelor periodice) Care prezintă sincronism, care se produce în mod sincron.
3. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere) Care nu se face în mod istoric; independent de evoluția istorică; static. – Din franceză Synchronique.
DEX – dicționarul explicativ
2
Sincronic sincronică (sincronici, sincronice) și adverbial 1) (despre fenomene, procese, evenimente) Care se produce concomitent și în mod identic. Oscilații sincronice. 2) Care ține de fapte, fenomene sau evenimente ce există sau se produc concomitent.
Tabele sincronice tabele cronologice ale evenimentelor care au avut loc în aceeași perioadă. 3) (despre metode de cercetare) Care studiază obiectul în starea lui actuală (fără a ține cont de evoluția istorică); independent de evoluția istorică. 4) (despre sisteme fizice, tehnice) Care funcționează în același timp; cu funcționare simultană. [Silabe Sin-cro-] /<franceză synchronique
Tabele sincronice tabele cronologice ale evenimentelor care au avut loc în aceeași perioadă. 3) (despre metode de cercetare) Care studiază obiectul în starea lui actuală (fără a ține cont de evoluția istorică); independent de evoluția istorică. 4) (despre sisteme fizice, tehnice) Care funcționează în același timp; cu funcționare simultană. [Silabe Sin-cro-] /<franceză synchronique
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Sincronic, -ă adjectiv
1. (Despre fapte, fenomene; op. d i a c r o n i c) Care există sau se întâmplă în același timp; simultan.
2. Referitor la fapte, la fenomene sau la evenimente existente sau petrecute în același timp.
3. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere) Independent de evoluție; static, neistoric.
4. (Despre două ceasornice) Care arată simultan timpuri egale. [< franceză synchronique, conform greacă syn – cu, chronos – timp].
1. (Despre fapte, fenomene; op. d i a c r o n i c) Care există sau se întâmplă în același timp; simultan.
2. Referitor la fapte, la fenomene sau la evenimente existente sau petrecute în același timp.
3. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere) Independent de evoluție; static, neistoric.
4. (Despre două ceasornice) Care arată simultan timpuri egale. [< franceză synchronique, conform greacă syn – cu, chronos – timp].
DN – dicționar de neologisme
4
Sincronic, -ă adjectiv
1. (despe fapte, fenomene) care există sau se petrec în același timp; simultan, concomitent; sincron.
2. (despre metode de studiu sau puncte de vedere) independent de evoluție.
3. (despre două ceasornice) care arată simultan timpuri egale. (< franceză synchronique)
1. (despe fapte, fenomene) care există sau se petrec în același timp; simultan, concomitent; sincron.
2. (despre metode de studiu sau puncte de vedere) independent de evoluție.
3. (despre două ceasornice) care arată simultan timpuri egale. (< franceză synchronique)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Sincronic adjectiv masculin cronic
DOOM – dicționarul ortografic