Definitie Joc - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Joc, jocuri, substantiv neutru
1. Actiunea de a se juca (1) si rezultatul ei; activitate distractiva (mai ales la copii); joaca. ♢ Joc de societate = distractie intr-un grup de persoane care consta din intrebari si raspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante.
Joc de cuvinte = gluma bazata pe asemanarea de sunete dintre doua cuvinte cu inteles diferit; calambur.
2. Actiunea de a juca (5); dans popular; prin extensiune petrecere populara la care se danseaza; hora. ♦ Melodie dupa care se joaca. ♦ Figurativ Miscare rapida si capricioasa (a unor lucruri, imagini etcetera); tremur, vibratie.
3. Competitie sportiva de echipa careia ii este proprie si lupta sportiva (baschet, fotbal, rugbi etcetera) ♦ Mod specific de a juca, de a se comporta intr-o intrecere sportiva.
4. Actiunea de a interpreta un rol intr-o piesa de teatru; felul cum se interpreteaza. ♢ Joc de scena = totalitatea miscarilor si atitudinilor unui actor in timpul interpretarii unui rol.
5. (Și in sintagma joc de noroc) = distractie cu carti, cu zaruri etcetera care angajeaza de obicei sume de bani si care se desfasoara dupa anumite reguli respectate de parteneri, castigul fiind determinat de intamplare sau de calcul. ♢ Expresie A juca un joc mare (sau periculos) ori a-si pune capul (sau viata, situatia etcetera) in joc = a intreprinde o actiune riscanta.
A descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = a surprinde manevrele sau intentiile ascunse ale cuiva.
A face jocul cuiva = a servi (constient sau nu) intereselor cuiva.
A fi in joc = a se afla intr-o situatie critica, a fi in primejdie. ♦ (Concretizat) Totalitatea obiectelor care formeaza un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc (5).
6. (Tehn.) Deplasare relativa maxima pe o directie data intre doua piese asamblate, considerata fata de pozitia de contact pe directia respectiva.
7. Model simplificat si formal al unei situatii, construit pentru a face posibila analiza pe cale matematica a acestei situatii. ♢ Teoria jocurilor = teorie matematica a situatiilor conflictuale, in care doua sau mai multe parti au scopuri, tendinte contrare.
8. (Muz.; in sintagma) Joc de clopotei = glockenspiel. – Limba Latina Jocus.

Varianta definitie 2: Joc substantiv
1. verifica cuvantul: joaca.
2. verifica cuvantul: dans.
3. verifica cuvantul: meci.
4. jocuri balcanice verifica cuvantul: balcaniada; jocuri olimpice verifica cuvantul: olimpiada; jocuri universitare verifica cuvantul: universiada.
5. interpretare. (Actorul a avut un - magistral.)

Varianta definitie 3: Joc substantiv neutru, plural jocuri

Varianta definitie 4: Joc -uri n. 1) Activitate fizica sau mintala desfasurata din placere. ♢ - de societate distractie la care participa un grup de persoane lansate in dezlegarea unor probleme amuzante. - de cuvinte efect verbal, cu caracter de gluma, obtinut prin imbinarea unor cuvinte asemanatoare ca forma dar deosebite ca sens. A-si bate - de cineva a lua in ras pe cineva. 2) Distractie (a copiilor) lipsita de griji; joaca. 3) Competitie sportiva (de fotbal, de baschet etcetera). ♢ -uri olimpice competitii sportive, sub forma de manifestari internationale de mare amploare, care au loc o data la patru ani. 4) Dans popular. A lua la - . 5) Petrecere cu dansuri la tara; hora. ♢ A intra in - a lua parte la ceva; a participa. 6) Miscare repede si neregulata a ceva. ♢ -ul valurilor. 7) tehn.
Posibilitate (limitata) de deplasare independenta a pieselor dintr-un ansamblu. /<lat. jocus

Varianta definitie 5: joc de cuvinte incrucisate in care definitiile, concise, se afla cuprinse in patratelele ce despart intre ele cuvintele cu care se completeaza un careu. [In editia DN-ului meu (1978) nu exista acest cuvant.
Poate in editiile mai noi? Posibil.
Si totusi definitia nu seamana cu celelalte definitii din DN.
Seamana mai degraba cu o definitie dintr-o sursa „neoficiala” [Laura]

Varianta definitie 6: Joc (jocuri), substantiv neutru –
1. Actiunea de a se juca, activitate distractiva. –
2. Actiunea de a juca pentru a cistiga ceva. –
3. Dans. –
4. Despre actori, actiunea de a interpreta pe scena un rol. –
5. La materiale textile, ape. – Mr. (a)gioc, megl., istr. joc.
Limba Latina iōcus (Puscariu 909; Candrea-Dens., 904; REW 4588; DAR), conform limba italiana giuoco, prov. joc, franceza jeu, cat. jog, sp. juego, port. jogo.
Conform: juca. – Derivat joaca, substantiv feminin (joc, jucarie; distractie), ca dop-doapa, tep-teapa, etcetera (dupa Tiktin si DAR, postverbal de la a juca).
Din rom. provin rut. žjok (Candrea, Elemente, 408), limba rusa dzok (Vasmer, I, 349).