Just -ă
Definitie, sens si explicatie
1Just, -ă, justi, -ste, adjectiv (Adesea adverbial)
1. Conform cu adevarul sau cu echitatea; drept, adevarat, echitabil. ♢ (Despre oameni) Care actioneaza si judeca in conformitate cu dreptatea. ♢ Fundat, legitim, legal.
2. Potrivit2, corespunzator. – Din franceza Juste.
1. Conform cu adevarul sau cu echitatea; drept, adevarat, echitabil. ♢ (Despre oameni) Care actioneaza si judeca in conformitate cu dreptatea. ♢ Fundat, legitim, legal.
2. Potrivit2, corespunzator. – Din franceza Juste.
2Just, -ă adjectiv
1. (si adverb ) drept, adevarat, echitabil. ♢ indreptatit, intemeiat, legitim. ♢ (despre oameni) care procedeaza si judeca drept.
2. potrivit, corespunzator. (< franceza juste)
1. (si adverb ) drept, adevarat, echitabil. ♢ indreptatit, intemeiat, legitim. ♢ (despre oameni) care procedeaza si judeca drept.
2. potrivit, corespunzator. (< franceza juste)
3Just antonim: gresit, injust, nejust, nedrept, neadevarat
4Just adjectiv , adverb
1. adjectiv verifica cuvantul: adevarat.
2. adverb verifica cuvantul: adevarat.
3. adjectiv drept, echitabil. (O decizie -.)
4. adverb drept, intemeiat, temeinic. (A judecat -.)
5. adverb verifica cuvantul: bine.
6. adjectiv verifica cuvantul: fundamentat.
7. adjectiv verifica cuvantul: indreptatit.
1. adjectiv verifica cuvantul: adevarat.
2. adverb verifica cuvantul: adevarat.
3. adjectiv drept, echitabil. (O decizie -.)
4. adverb drept, intemeiat, temeinic. (A judecat -.)
5. adverb verifica cuvantul: bine.
6. adjectiv verifica cuvantul: fundamentat.
7. adjectiv verifica cuvantul: indreptatit.
5Just adjectiv m., plural justi; f. singular justa, plural juste
6Just2 justa (Justi, juste) 1) Care este in concordanta cu realitatea si cu adevarul; adevarat; drept. 2) Care este intemeiat pe lege. 3) (despre persoane) Care actioneaza in conformitate cu adevarul; drept; adevarat. /<fr. juste, limba latina justus
7Just1 adv. 1) În concordanta cu adevarul; adevarat. 2) Pe buna dreptate. /<fr. juste, limba latina justus
8Just, -ă adjectiv
1. Drept, adevarat. ♦ (Despre oameni) Care procedeaza si judeca drept.
2. Potrivit, corespunzator. [< franceza juste].
1. Drept, adevarat. ♦ (Despre oameni) Care procedeaza si judeca drept.
2. Potrivit, corespunzator. [< franceza juste].
9Just (justa), adjectiv – Conform cu adevarul, drept, echitabil.
Franceza juste. – Derivat justete, substantiv feminin (insusirea a ceea ce este just), format pe baza. franceza justesse; justifica, verb, din limba latina iustificare; justitie, substantiv feminin, din limba latina iustitia (secolul Xix); justificabil, adjectiv ; justificativ (var. justificator), adjectiv , din franceza
Franceza juste. – Derivat justete, substantiv feminin (insusirea a ceea ce este just), format pe baza. franceza justesse; justifica, verb, din limba latina iustificare; justitie, substantiv feminin, din limba latina iustitia (secolul Xix); justificabil, adjectiv ; justificativ (var. justificator), adjectiv , din franceza