1
Leafă1, lefi, substantiv feminin (Popular)
1. Partea scobită a unei linguri; găvan.
2. Tăișul, lama sapei, a bărzii, a toporului. – Din săsească Le(I)Fel (= germană Löffel) „lingură” (influențat de leafă2).
1. Partea scobită a unei linguri; găvan.
2. Tăișul, lama sapei, a bărzii, a toporului. – Din săsească Le(I)Fel (= germană Löffel) „lingură” (influențat de leafă2).
DEX – dicționarul explicativ
2
Leafă2, lefuri, substantiv feminin
1. Salariu.
Soldă pe care o primesc soldații mercenari.
Expresie În leafă = ca mercenar. [Plural și: lefi] – Din turcă Ulûfe. Conform sârbo-croată ( u ) l e f a, bulgară l e f e.
1. Salariu.
Soldă pe care o primesc soldații mercenari.
Expresie În leafă = ca mercenar. [Plural și: lefi] – Din turcă Ulûfe. Conform sârbo-croată ( u ) l e f a, bulgară l e f e.
DEX – dicționarul explicativ
3
Leafă2 lefi feminin rar1) Lopată mică pentru tăpșit mămăliga după mestecare. 2) Partea scobită a unei linguri; găvan. 3) Tăișul securii, toporului, sapei etc. [Genitiv-dativ Lefii] /<săș. le[i]fel
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Leafă1 lefuri feminin Plată în bani acordată unui angajat pentru munca prestată; remunerație; salariu; retribuție. [Genitiv-dativ Lefii] /<turcă ulufe
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă 5 definiții din alte dicționare
5
Leafă (lefi), substantiv feminin –
1. Soldă, remunerație a soldaților plătiți. –
2. Salariu. – Variantă (învechit) lefea, (plural) lefuri. Turcă ülefe, ölefe (Șeineanu, II, 233; Cihac, II, 539; Berneker 683), conform neogreacă λουψές, bulgară lefe, albaneză ljufe, sârbă, ruteană lefa, polonă lafa.
Secolul VII. – Derivat lefegiu, substantiv masculin (învechit, mercenar, soldat de origine străină; salariat), din turcă lefeci; lefar, substantiv masculin (Bucovina, funcționar, subaltern); lefaș, substantiv masculin (salariat).
1. Soldă, remunerație a soldaților plătiți. –
2. Salariu. – Variantă (învechit) lefea, (plural) lefuri. Turcă ülefe, ölefe (Șeineanu, II, 233; Cihac, II, 539; Berneker 683), conform neogreacă λουψές, bulgară lefe, albaneză ljufe, sârbă, ruteană lefa, polonă lafa.
Secolul VII. – Derivat lefegiu, substantiv masculin (învechit, mercenar, soldat de origine străină; salariat), din turcă lefeci; lefar, substantiv masculin (Bucovina, funcționar, subaltern); lefaș, substantiv masculin (salariat).
DER – dicționarul etimologic
6
Leafă (lefe), substantiv feminin –
1. Partea scobită a unei linguri, găvan. –
2. Polonic de lemn, lingură de lemn. –
3. Mai de lemn, paletă, rachetă. –
4. Lamă, tăișul unor instrumente. –
5. Capătul daracului. – Variantă (Bucovina) leașcă. Germană Löffel „lingură”, prin intermediul săsească leifel (Lacea, Dacor., IV, 779; Dar).
1. Partea scobită a unei linguri, găvan. –
2. Polonic de lemn, lingură de lemn. –
3. Mai de lemn, paletă, rachetă. –
4. Lamă, tăișul unor instrumente. –
5. Capătul daracului. – Variantă (Bucovina) leașcă. Germană Löffel „lingură”, prin intermediul săsească leifel (Lacea, Dacor., IV, 779; Dar).
DER – dicționarul etimologic
7
Leafă, lefe, substantiv feminin (regional)
1. partea scobită a lingurii, găvan.
2. scândurică, băț.
3. lopățică.
1. partea scobită a lingurii, găvan.
2. scândurică, băț.
3. lopățică.
Dicționar de arhaisme și regionalisme
8
Leafă (retribuție) substantiv feminin, genitiv-dativ articulat lefii; plural lefuri
DOOM – dicționarul ortografic
9
Leafă (găvan) substantiv feminin, genitiv-dativ articulat lefii; plural lefi
DOOM – dicționarul ortografic