Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Lege

1 * Cuvantul cu diacritice: lége
Cuvantul fara diacritice: lege

Definitie: LEGE, legi, substantiv feminin I. Categorie filozofică ce exprimă raporturi esențiale, necesare, generale, relativ stabile și repetabile între laturile interne ale aceluiași obiect sau fenomen, între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive ale unui anumit proces. ♦ Modificare cu caracter regulat care intervine într-un fenomen, într-un proces etcetera, exprimând esența lui. II. 1. Normă cu caracter obligatoriu, stabilită și apărată de puterea de stat. ♢ Lege nescrisă = tradiție, obicei al pământului. Omul legii = a) reprezentant al autorității de stat; b) persoană care respectă cu strictețe prevederile legale. Om de lege = jurist, avocat. ♢ Locutiune adjectiv Fără (de) lege = păcătos; mișel. ♢ Locutiune adverb După lege = just, legal. În lege = de-a binelea, cu totul; strașnic. ♢ Expresie Vorba (sau cuvântul cuiva) e lege = vorba lui se respectă cu strictețe. Cum e legea = cum se cuvine, cum se cade. (Nu) e lege = (nu) este neapărat așa. În numele legii, formulă întrebuințată atunci când se invocă autoritatea legală. În baza legii = în conformitate cu prevederile legale. 2. (Popular) Proces, judecată. 3. Legalitate, constituționalitate. III. Religie, credință. ♢ Expresie Pe legea mea = zău pe conștiința mea ♦ Datină, obicei. ♢ Expresie În legea cuiva = în felul cuiva, cum se pricepe cineva. – Din limba latina lex, legis.

2 * Cuvantul cu diacritice: lege
Cuvantul fara diacritice: lege

Definitie: Lege antonim: fărădelege

3 * Cuvantul cu diacritice: lége
Cuvantul fara diacritice: lege

Definitie: LEGE substantiv verifica cuvantul: acțiune, cauză, condamnare, confesiune, credință, cult, datină, de-cizie, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, obicei, osândă, pe-deapsă, proces, religie, rit, rânduială, sentință, tradiție, uz, uzanță, verdict.

4 * Cuvantul cu diacritice: lége
Cuvantul fara diacritice: lege

Definitie: LEGE substantiv 1. (JUR.) (învechit) legiuire, pravilă, testament. 2. (În logica simbolică) lege logică verifica cuvantul: tautologie. 3. verifica cuvantul: canon.

5 * Cuvantul cu diacritice: lége
Cuvantul fara diacritice: lege

Definitie: lege substantiv feminin, g.-d. art. legii; plural legi

6 * Cuvantul cu diacritice: lége -i
Cuvantul fara diacritice: lege

Definitie: LEGE -i f. 1) Categorie constituind o expresie a interdependenței, interacțiunii și legăturii dintre fenomenele realității. -ile naturii. -ea conservării energiei. 2) Act normativ adoptat de organul legislativ și apărat de puterea de stat. ♢ După - în mod legal; legitim. În baza -ii conform prevederilor legii. 3) Regulă obligatorie; obligație. 4) înv. Credință într-o divinitate; religie; confesiune; cult. ♢ Pe (sau pre) -ea mea pe cuvântul meu. 4) Tradiție, obicei consacrat. ♢ Cum e -ea așa cum se obișnuiește; așa cum e obiceiul. [G.-D. legii] limba latina lex, -gis

7 * Cuvantul cu diacritice: lége légi
Cuvantul fara diacritice: lege

Definitie: lege (legi), substantiv feminin – 1. Putere, autoritate. – 2. Normă, regulă. – 3. Regulă divină. – 4. Religie, credință, confesiune. – 5. Drept. – 6. Justiție, tribunal. – 7. Sentință, decizie judecătorească. – Mr. leage. Limba Latina lēgem (Densusianu, Hlr., 192; Pușcariu 961; Candrea-Dens., 974; REW 5008; DAR), conform limba albaneza lidžë (Philippide, II, 646), limba italiana legge, prov., port. lei, franceza loi, cat. lley, sp. ley. Sensul de „religie” este vechi rom., conform sp. ley „religie, credință”, gal. lei „fidelitate”, franceza loi „religie”; de aceea nu se susține ipoteza lui Șeineanu, Semasiol., 77, care explică acest sens din rom. prin limba slava (veche) zakonŭ. Derivat legiui, verb (a stabili prin lege; a judeca, a da sentințe), cu sufix -ui; legiuire, substantiv feminin (legislație; dispoziție legală, normă; justiție; litigiu); nelegiuire, substantiv feminin (injustiție; crimă, sacrilegiu, impietate; delict, ilegalitate); legiuit, adjectiv (legal; legitim, drept; condamnat); nelegiuit, adjectiv (ilegal; injust; criminal; nelegitim, bastard); legiuitor, adjectiv (legislativ); legiuitor, substantiv masculin (legislator). Derivat neol. legal, adjectiv , din franceza legal; nelegal (var. ilegal), adjectiv ; ilegalitate, substantiv feminin; legalmente, adverb ; legaliza, verb; legifera, verb; legislați(un)e, substantiv feminin; legislativ, adjectiv ; legislator, substantiv masculin; legislatură, substantiv feminin; legist, substantiv masculin; legitim, adjectiv ; nelegitim (var. ilegitim), adjectiv ; legitimitate, substantiv feminin; legitima, verb; legitimați(un)e, substantiv feminin; legitimist, adjectiv , toate din franceza