Definitie Lege - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: LÉGE, legi, substantiv feminin I. Categorie filozofica ce exprima raporturi esentiale, necesare, generale, relativ stabile si repetabile intre laturile interne ale aceluiasi obiect sau fenomen, intre obiecte sau fenomene diferite sau intre stadiile succesive ale unui anumit proces. ♦ Modificare cu caracter regulat care intervine intr-un fenomen, intr-un proces etcetera, exprimand esenta lui. II.
1. Norma cu caracter obligatoriu, stabilita si aparata de puterea de stat. ♢ Lege nescrisa = traditie, obicei al pamantului.
Omul legii = A) reprezentant al autoritatii de stat; B) persoana care respecta cu strictete prevederile legale.
Om de lege = jurist, avocat. ♢ Locutiune adjectiv Fara (de) lege = pacatos; misel. ♢ Locutiune adverb Dupa lege = just, legal.
În lege = de-a binelea, cu totul; strasnic. ♢ Expresie Vorba (sau cuvantul cuiva) e lege = vorba lui se respecta cu strictete.
Cum e legea = cum se cuvine, cum se cade. (Nu) e lege = (nu) este neaparat asa.
În numele legii, formula intrebuintata atunci cand se invoca autoritatea legala.
În baza legii = in conformitate cu prevederile legale.
2. (Popular) Proces, judecata.
3. Legalitate, constitutionalitate. Iii. Religie, credinta. ♢ Expresie Pe legea mea! = zau! pe constiinta mea! ♦ Datina, obicei. ♢ Expresie În legea cuiva = in felul cuiva, cum se pricepe cineva. – Din limba latina Lex, legis.

Varianta definitie 2: Lege antonim: faradelege

Varianta definitie 3: LÉGE substantiv verifica cuvantul: actiune, cauza, condamnare, confesiune, credinta, cult, datina, de-cizie, dreptate, echitate, fel, hotarare, judecata, justitie, obicei, osanda, pe-deapsa, proces, religie, rit, randuiala, sentinta, traditie, uz, uzanta, verdict.

Varianta definitie 4: LÉGE substantiv
1. (JUR.) (invechit) legiuire, pravila, testament.
2. (În logica simbolica) lege logica verifica cuvantul: tautologie.
3. verifica cuvantul: canon.

Varianta definitie 5: Lege substantiv feminin, g.-d. art. legii; plural legi

Varianta definitie 6: LÉGE -i f. 1) Categorie constituind o expresie a interdependentei, interactiunii si legaturii dintre fenomenele realitatii. -ile naturii. -ea conservarii energiei. 2) Act normativ adoptat de organul legislativ si aparat de puterea de stat. ♢ Dupa - in mod legal; legitim. În baza -ii conform prevederilor legii. 3) Regula obligatorie; obligatie. 4) inv.
Credinta intr-o divinitate; religie; confesiune; cult. ♢ Pe (sau Pre) -ea mea pe cuvantul meu. 4) Traditie, obicei consacrat. ♢ Cum e -ea asa cum se obisnuieste; asa cum e obiceiul. [G.-D. Legii] /<lat. lex, -gis

Varianta definitie 7: Lege (legi), substantiv feminin –
1. Putere, autoritate. –
2. Norma, regula. –
3. Regula divina. –
4. Religie, credinta, confesiune. –
5. Drept. –
6. Justitie, tribunal. –
7. Sentinta, decizie judecatoreasca. – Mr. leage.
Limba Latina lēgem (Densusianu, Hlr., 192; Puscariu 961; Candrea-Dens., 974; REW 5008; DAR), conform limba albaneza lidžë (Philippide, II, 646), limba italiana legge, prov., port. lei, franceza loi, cat. lley, sp. ley.
Sensul de „religie” este vechi rom., conform sp. ley „religie, credinta”, gal. lei „fidelitate”, franceza loi „religie”; de aceea nu se sustine ipoteza lui Șeineanu, Semasiol., 77, care explica acest sens din rom. prin limba slava (veche) zakonŭ.
Derivat legiui, verb (a stabili prin lege; a judeca, a da sentinte), cu sufix -ui; legiuire, substantiv feminin (legislatie; dispozitie legala, norma; justitie; litigiu); nelegiuire, substantiv feminin (injustitie; crima, sacrilegiu, impietate; delict, ilegalitate); legiuit, adjectiv (legal; legitim, drept; condamnat); nelegiuit, adjectiv (ilegal; injust; criminal; nelegitim, bastard); legiuitor, adjectiv (legislativ); legiuitor, substantiv masculin (legislator).
Derivat neol. legal, adjectiv , din franceza legal; nelegal (var. ilegal), adjectiv ; ilegalitate, substantiv feminin; legalmente, adverb ; legaliza, verb; legifera, verb; legislati(un)e, substantiv feminin; legislativ, adjectiv ; legislator, substantiv masculin; legislatura, substantiv feminin; legist, substantiv masculin; legitim, adjectiv ; nelegitim (var. ilegitim), adjectiv ; legitimitate, substantiv feminin; legitima, verb; legitimati(un)e, substantiv feminin; legitimist, adjectiv , toate din franceza