înțelege
Definitie, sens si explicatie
1Înțelége, inteleg, verb Iii.
1. Tranzitiv A-si face, a avea o idee clara si exacta despre un lucru, a patrunde, a cuprinde cu mintea; a pricepe. ♢ Expresie Asa (mai) inteleg si eu = asa da, asa e pe placul meu.
A intelege pe cineva = A) a pricepe ce spune cineva; B) a pricepe (si a aproba) cauzele comportarii cuiva. (Ma) intelegi?, se spune cuiva pentru a verifica intelegerea celor spuse. (Ma) intelegi!, marcheaza o situatie in care exista un substrat. (Refl.) Se intelege de la sine = este evident. (Intranz.) A intelege de gluma = a nu se supara pentru o gluma facuta pe socoteala lui. ♦ A-si da seama de ceva. ♦ A pricepe o limba straina. ♦ A constata, a vedea, a observa, a baga de seama. ♦ A gandi, a reflecta, a concepe.
2. Reflexiv recipr.
A ajunge la invoiala, a cadea de acord, a se impaca, a conveni cu cineva. ♦ A convietui in buna invoiala, a se intelege, a se invoi.
3. Tranzitiv (in expresie) A nu intelege nimic din ceva = a nu se alege cu nimic din ceva, a nu profita din ceva. [Perf. substantiv intelesei, part. inteles] – Limba Latina Intelligere.
1. Tranzitiv A-si face, a avea o idee clara si exacta despre un lucru, a patrunde, a cuprinde cu mintea; a pricepe. ♢ Expresie Asa (mai) inteleg si eu = asa da, asa e pe placul meu.
A intelege pe cineva = A) a pricepe ce spune cineva; B) a pricepe (si a aproba) cauzele comportarii cuiva. (Ma) intelegi?, se spune cuiva pentru a verifica intelegerea celor spuse. (Ma) intelegi!, marcheaza o situatie in care exista un substrat. (Refl.) Se intelege de la sine = este evident. (Intranz.) A intelege de gluma = a nu se supara pentru o gluma facuta pe socoteala lui. ♦ A-si da seama de ceva. ♦ A pricepe o limba straina. ♦ A constata, a vedea, a observa, a baga de seama. ♦ A gandi, a reflecta, a concepe.
2. Reflexiv recipr.
A ajunge la invoiala, a cadea de acord, a se impaca, a conveni cu cineva. ♦ A convietui in buna invoiala, a se intelege, a se invoi.
3. Tranzitiv (in expresie) A nu intelege nimic din ceva = a nu se alege cu nimic din ceva, a nu profita din ceva. [Perf. substantiv intelesei, part. inteles] – Limba Latina Intelligere.
2Înțelége verb
1. verifica cuvantul: dumeri.
2. verifica cuvantul: sesiza.
3. a percepe, a pricepe, a sesiza, (figurativ) a patrunde. (A - sensul celor citite.)
4. verifica cuvantul: interpreta. (Cum - acest context?)
5. a auzi, a pricepe. (Nu - sa ma lasi in pace?)
6. a-si explica, a pricepe. (Pur si simplu nu - cum a disparut.)
7. a concepe, a pricepe. (Nu - de ce s-a intamplat astfel.)
8. a cunoaste, a pricepe, a sti. (- franceza ?)
9. verifica cuvantul: asculta. (Cine nu - de cuvant, o pateste.)
10. a se impaca, (popular) a se ingadui, a se invoi, (regional) a se pogodi, (prin Banat) a se barabari, (Transilvania si Banat) a se naravi. (Se - bine impreuna.)
11. verifica cuvantul: conveni.
12. a conveni, a se invoi, (popular) a se ajunge, a se uni, (prin Muntenia) a se indogati, (Ban.) a se toldui, (invechit) a se lovi, a pristani, a se targui, a se tocmi, a veni, (grecism cuvant invechit) a se simfonisi. (Se - asupra pretului.)
13. verifica cuvantul: pactiza.
1. verifica cuvantul: dumeri.
2. verifica cuvantul: sesiza.
3. a percepe, a pricepe, a sesiza, (figurativ) a patrunde. (A - sensul celor citite.)
4. verifica cuvantul: interpreta. (Cum - acest context?)
5. a auzi, a pricepe. (Nu - sa ma lasi in pace?)
6. a-si explica, a pricepe. (Pur si simplu nu - cum a disparut.)
7. a concepe, a pricepe. (Nu - de ce s-a intamplat astfel.)
8. a cunoaste, a pricepe, a sti. (- franceza ?)
9. verifica cuvantul: asculta. (Cine nu - de cuvant, o pateste.)
10. a se impaca, (popular) a se ingadui, a se invoi, (regional) a se pogodi, (prin Banat) a se barabari, (Transilvania si Banat) a se naravi. (Se - bine impreuna.)
11. verifica cuvantul: conveni.
12. a conveni, a se invoi, (popular) a se ajunge, a se uni, (prin Muntenia) a se indogati, (Ban.) a se toldui, (invechit) a se lovi, a pristani, a se targui, a se tocmi, a veni, (grecism cuvant invechit) a se simfonisi. (Se - asupra pretului.)
13. verifica cuvantul: pactiza.
3Intelege verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural inteleg, 1 plural intelegem, perf. substantiv 1 singular intelesei, 1 plural inteleseram; part. inteles
4A Se Înțelége ma inteleg intranzitiv 1) A se impaca bine; a nu avea probleme. 2) A ajunge la invoiala; a cadea de acord; a se invoi; a conveni. - din pret. /<lat. intelligere
5A Înțelége inteleg
1. tranzitiv 1) (esenta lucrurilor) A-si insusi prin activitatea gandirii; a patrunde cu mintea; a pricepe; a concepe; a sesiza. ♢ A da cuiva sa inteleaga (sau A da de inteles) a face pe cineva sa-si dea seama despre ceva numai printr-o aluzie sau printr-un semn. - gluma a primi glumele fara suparare; a avea simtul umorului. 2) (vorbirea orala sau scrisa) A receptiona descifrand sensul. ♢ Se intelege de la sine este de la sine inteles. 3) (persoane) A trata cu ingaduinta; a crede. 4) (urmat de un complement indirect, introdus prin prepozitia Din) A avea de profitat; a castiga. N-am inteles nimic din concediu.
2. instranzitiv : Asa inteleg si eu! asa imi vine la socoteala; asa imi place si mie. - de cuvant a tine cont de ce i se spune. /<lat. intelligere
1. tranzitiv 1) (esenta lucrurilor) A-si insusi prin activitatea gandirii; a patrunde cu mintea; a pricepe; a concepe; a sesiza. ♢ A da cuiva sa inteleaga (sau A da de inteles) a face pe cineva sa-si dea seama despre ceva numai printr-o aluzie sau printr-un semn. - gluma a primi glumele fara suparare; a avea simtul umorului. 2) (vorbirea orala sau scrisa) A receptiona descifrand sensul. ♢ Se intelege de la sine este de la sine inteles. 3) (persoane) A trata cu ingaduinta; a crede. 4) (urmat de un complement indirect, introdus prin prepozitia Din) A avea de profitat; a castiga. N-am inteles nimic din concediu.
2. instranzitiv : Asa inteleg si eu! asa imi vine la socoteala; asa imi place si mie. - de cuvant a tine cont de ce i se spune. /<lat. intelligere
6Intelege (inteleg, inteles), verb –
1. A-si face o idee clara despre ceva, a pricepe. –
2. A cunoaste, a-si da seama de ceva. –
3. A afla, a sti. –
4. A profita, a se alege cu ceva. –
5. A admite, a accepta. –
6. (Refl.) A se impaca, a convietui in buna invoiala cu cineva. –
7. (Refl.) A ajunge la invoiala, a cadea de acord, a bate palma, a se invoi. –
8. (Refl.) A avea sens, a se pricepe. –
9. (Refl.) A se subintelege, a se avea in vedere. – Mr. ntaleg, megl. antileg, istr. anteleg.
Limba Latina intĕllĭgĕre (Puscariu 880; Candrea-dens., 873; Rew 4482; Dar), conform limba albaneza dëlgoń.
În celelalte limbi romanice a fost inlocuit cu intendere si comprehendere. – Derivat neinteles, adjectiv (fara sens; care nu poate fi inteles); inteles, substantiv neutru (sens; semnificatie; motiv; ratiune); subintelege, verb (a presupune, a fi inteles de la sine), pe baza franceza sousentendre; intelegere, substantiv feminin (acord; invoiala, comuniune de idei; ratiune, inteligenta, patrundere, facultatea de a intelege; cunoastere, sens, semnificatie); neintelegere, substantiv feminin (dezacord; conflict); intelegut, adjectiv (invechit, stiut, cunoscut); intelegut, substantiv neutru (invechit, cunoastere, inteligenta); intelegator, adjectiv (inteligent; care are intelegere); neintelegator, adjectiv (lipsit de intelegere; neascultator). – Derivat neol. inteligent, adjectiv , din franceza intelligent; neinteligent, adjectiv (prost); inteligenta, substantiv feminin, din limba latina intelligentia; inteligibil, adjectiv , din franceza intelligible; subinteles, substantiv neutru, pe baza franceza sous-entendu.
Întelepciune, substantiv feminin, (stiinta, capacitate de intelegere, chibzuinta, prudenta; cunoastere, stiinta, doxa), reproduce limba latina intellectiōnem (Puscariu 881; Candrea-dens., 875; Dar); intelept, adjectiv (care este inzestrat cu intelepciune; cuvant invechit, cunoscator; cuvant invechit, cumpatat, socotit, asezat; prevazator, chibzuit; adverb , cu intelepciune) provine din part. intellectus, in al carui uz a fost inlocuit de forma inteles, analogica lui drege, dres sau merge, mers (Puscariu 880; Candrea-dens., 874; Dar). – Derivat neintelept, adjectiv (imprudent, nebun); inteleptesc, adjectiv (intelept, chibzuit); intelepteste, adverb (cu intelepciune); neintelepteste, adverb (in chip imprudent); intelepti, verb (a cuminti, a face chibzuit); inteleptie, substantiv feminin (intelepciune, judecata, chibzuinta); preaintelept, adjectiv (intelept), pe baza limba slava (veche) prĕmądrŭ; preaintelepciune, substantiv feminin (invechit, intelepciune), pe baza limba slava (veche) premadrosti.
1. A-si face o idee clara despre ceva, a pricepe. –
2. A cunoaste, a-si da seama de ceva. –
3. A afla, a sti. –
4. A profita, a se alege cu ceva. –
5. A admite, a accepta. –
6. (Refl.) A se impaca, a convietui in buna invoiala cu cineva. –
7. (Refl.) A ajunge la invoiala, a cadea de acord, a bate palma, a se invoi. –
8. (Refl.) A avea sens, a se pricepe. –
9. (Refl.) A se subintelege, a se avea in vedere. – Mr. ntaleg, megl. antileg, istr. anteleg.
Limba Latina intĕllĭgĕre (Puscariu 880; Candrea-dens., 873; Rew 4482; Dar), conform limba albaneza dëlgoń.
În celelalte limbi romanice a fost inlocuit cu intendere si comprehendere. – Derivat neinteles, adjectiv (fara sens; care nu poate fi inteles); inteles, substantiv neutru (sens; semnificatie; motiv; ratiune); subintelege, verb (a presupune, a fi inteles de la sine), pe baza franceza sousentendre; intelegere, substantiv feminin (acord; invoiala, comuniune de idei; ratiune, inteligenta, patrundere, facultatea de a intelege; cunoastere, sens, semnificatie); neintelegere, substantiv feminin (dezacord; conflict); intelegut, adjectiv (invechit, stiut, cunoscut); intelegut, substantiv neutru (invechit, cunoastere, inteligenta); intelegator, adjectiv (inteligent; care are intelegere); neintelegator, adjectiv (lipsit de intelegere; neascultator). – Derivat neol. inteligent, adjectiv , din franceza intelligent; neinteligent, adjectiv (prost); inteligenta, substantiv feminin, din limba latina intelligentia; inteligibil, adjectiv , din franceza intelligible; subinteles, substantiv neutru, pe baza franceza sous-entendu.
Întelepciune, substantiv feminin, (stiinta, capacitate de intelegere, chibzuinta, prudenta; cunoastere, stiinta, doxa), reproduce limba latina intellectiōnem (Puscariu 881; Candrea-dens., 875; Dar); intelept, adjectiv (care este inzestrat cu intelepciune; cuvant invechit, cunoscator; cuvant invechit, cumpatat, socotit, asezat; prevazator, chibzuit; adverb , cu intelepciune) provine din part. intellectus, in al carui uz a fost inlocuit de forma inteles, analogica lui drege, dres sau merge, mers (Puscariu 880; Candrea-dens., 874; Dar). – Derivat neintelept, adjectiv (imprudent, nebun); inteleptesc, adjectiv (intelept, chibzuit); intelepteste, adverb (cu intelepciune); neintelepteste, adverb (in chip imprudent); intelepti, verb (a cuminti, a face chibzuit); inteleptie, substantiv feminin (intelepciune, judecata, chibzuinta); preaintelept, adjectiv (intelept), pe baza limba slava (veche) prĕmądrŭ; preaintelepciune, substantiv feminin (invechit, intelepciune), pe baza limba slava (veche) premadrosti.
7Intelege (-g, -les), verb –
1. A-si face o idee clara despre ceva, a pricepe. –
2. A cunoaste, a-si da seama de ceva. –
3. A afla, a sti. –
4. A profita, a se alege cu ceva. –
5. A admite, a accepta. –
6. (Refl.) A se impaca, a convietui in buna invoiala cu cineva. –
7. (Refl.) A ajunge la invoiala, a cadea de acord, a bate palma, a se invoi. –
8. (Refl.) A avea sens, a se pricepe. –
9. (Refl.) A se subintelege, a se avea in vedere. – Mr. ntaleg, megl. antileg, istr. anteleg.
Limba Latina intĕllĭgĕre (Puscariu 880; Candrea-dens., 873; Rew 4482; Dar), conform limba albaneza dëlgoń.
În celelalte limbi romanice a fost inlocuit cu intendere si comprehendere. – Derivat neinteles, adjectiv (fara sens; care nu poate fi inteles); inteles, substantiv neutru (sens; semnificatie; motiv; ratiune); subintelege, verb (a presupune, a a fi inteles de la sine), pe baza franceza sousentendre; intelegere, substantiv feminin (acord; invoiala, comuniune de idei; ratiune, inteligenta, patrundere, facultatea de a intelege; cunoastere, sens, semnificatie); neintelegere, substantiv feminin (dezacord; conflict); intelegut, substantiv neutru (invechit, cunoastere, inteligenta); intelegator, adjectiv (inteligent; care are intelegere); neintelegator, adjectiv (lipsit de inselegere; neascultator). – Derivat neol. inteligent, adjectiv , din franceza intelligent; neinteligent, adjectiv (prost); inteligenta, substantiv feminin, din limba latina intelligentia; inteligibil, adjectiv , din franceza
intelligible; subinteles, substantiv neutru, pe baza franceza sous-entendu.
Întelepciune, substantiv feminin, (stiinta, capacitate de intelegere, chibzuinta, prudenta; cunoastere, stiinta, doxa), reproduce limba latina intellectiōnem (Puscariu 881; Candrea-dens., 875; Dar); intelept, adjectiv (care este inzestrat cu intelepciune; cuvant invechit, cunoscator; cuvant invechit, cumpatat, socotit, asezat; prevazator, chibzuit; adverb , cu intelepciune) provine din part. intellectus, in al carui uz a fost inlocuit de forma inteles, analogica lui drege, dres sau merge, mers (Puscariu 880; Candrea-dens., 874; Dar). – Derivat neintelept, adjectiv (imprudent, nebun); inteleptesc, adjectiv (intelept, chibzuit); intelepteste, adverb (cu intelepciune); neintelepteste, adverb (in chip imprudent); intelepti, verb (a cuminti, a face chibzuit); inteleptie, substantiv feminin (intelepciune, judecata, chibzuinta); preaintelept, adjectiv (intelept), pe baza limba slava (veche) premądru; preaintelepciune, substantiv feminin (invechit, intelepciune), pe baza limba slava (veche) premadrosti.
1. A-si face o idee clara despre ceva, a pricepe. –
2. A cunoaste, a-si da seama de ceva. –
3. A afla, a sti. –
4. A profita, a se alege cu ceva. –
5. A admite, a accepta. –
6. (Refl.) A se impaca, a convietui in buna invoiala cu cineva. –
7. (Refl.) A ajunge la invoiala, a cadea de acord, a bate palma, a se invoi. –
8. (Refl.) A avea sens, a se pricepe. –
9. (Refl.) A se subintelege, a se avea in vedere. – Mr. ntaleg, megl. antileg, istr. anteleg.
Limba Latina intĕllĭgĕre (Puscariu 880; Candrea-dens., 873; Rew 4482; Dar), conform limba albaneza dëlgoń.
În celelalte limbi romanice a fost inlocuit cu intendere si comprehendere. – Derivat neinteles, adjectiv (fara sens; care nu poate fi inteles); inteles, substantiv neutru (sens; semnificatie; motiv; ratiune); subintelege, verb (a presupune, a a fi inteles de la sine), pe baza franceza sousentendre; intelegere, substantiv feminin (acord; invoiala, comuniune de idei; ratiune, inteligenta, patrundere, facultatea de a intelege; cunoastere, sens, semnificatie); neintelegere, substantiv feminin (dezacord; conflict); intelegut, substantiv neutru (invechit, cunoastere, inteligenta); intelegator, adjectiv (inteligent; care are intelegere); neintelegator, adjectiv (lipsit de inselegere; neascultator). – Derivat neol. inteligent, adjectiv , din franceza intelligent; neinteligent, adjectiv (prost); inteligenta, substantiv feminin, din limba latina intelligentia; inteligibil, adjectiv , din franceza
intelligible; subinteles, substantiv neutru, pe baza franceza sous-entendu.
Întelepciune, substantiv feminin, (stiinta, capacitate de intelegere, chibzuinta, prudenta; cunoastere, stiinta, doxa), reproduce limba latina intellectiōnem (Puscariu 881; Candrea-dens., 875; Dar); intelept, adjectiv (care este inzestrat cu intelepciune; cuvant invechit, cunoscator; cuvant invechit, cumpatat, socotit, asezat; prevazator, chibzuit; adverb , cu intelepciune) provine din part. intellectus, in al carui uz a fost inlocuit de forma inteles, analogica lui drege, dres sau merge, mers (Puscariu 880; Candrea-dens., 874; Dar). – Derivat neintelept, adjectiv (imprudent, nebun); inteleptesc, adjectiv (intelept, chibzuit); intelepteste, adverb (cu intelepciune); neintelepteste, adverb (in chip imprudent); intelepti, verb (a cuminti, a face chibzuit); inteleptie, substantiv feminin (intelepciune, judecata, chibzuinta); preaintelept, adjectiv (intelept), pe baza limba slava (veche) premądru; preaintelepciune, substantiv feminin (invechit, intelepciune), pe baza limba slava (veche) premadrosti.