Licări
Definitie, sens si explicatie
1Licări, pers. 3 licareste, verb Iv.
Intranzitiv
1. A raspandi o lumina slaba, de-abia intrezarita sau cu sclipiri usoare si intermitente.
2. A sclipi, a luci [Prez. indicativ pers. 3 singular: licare. – Varianta: Licura verb I, Licuri verb Iv] – Etimologie necunoscuta
Intranzitiv
1. A raspandi o lumina slaba, de-abia intrezarita sau cu sclipiri usoare si intermitente.
2. A sclipi, a luci [Prez. indicativ pers. 3 singular: licare. – Varianta: Licura verb I, Licuri verb Iv] – Etimologie necunoscuta
2Licări verb
1. verifica cuvantul: sclipi.
2. verifica cuvantul: palpai.
3. verifica cuvantul: straluci.
1. verifica cuvantul: sclipi.
2. verifica cuvantul: palpai.
3. verifica cuvantul: straluci.
3Licari verb, indicativ prezent 3 singular licareste, imperfect 3 singular licarea; conjunctie: prezent 3 singular si plural licareasca
4A licări pers. 3 -este intranzitiv 1) (despre surse de lumina) A raspandi o lumina difuza si intermitenta. 2) figurat A aparea abia deslusit; a capata contururi vagi. /Origine necunoscuta
5Licari (-resc, licarit), verb – A luci, a scinteia. – Varianta licuri, licura.
Probabil din lucoare; rezultatul *lucuri s-ar fi disimilat, in forma mai putin clara, conform licurici.
Dupa Pascu, Arhiva, 1905, 130 si Pascu, I, 111, din limba latina *luculĭre; dupa Tiktin si Scriban, legat de limba latina lucēre.
Conform ipotezei improbabile a lui Puscariu, Dacor., Iv, 735-8, conform Rew 5079a, dintr-un limba latina *liquorāre, pentru liquere; dupa Herzog, Dacor., V, 493, din limba slava (veche) likŭ „roata”. – Derivat licarit (var. licaris, licuris), substantiv neutru (scinteiere); licaritor, adjectiv (scinteietor); licar, substantiv neutru (scinteiere), pare o creatie personala a lui Cezar Petrescu.
Probabil din lucoare; rezultatul *lucuri s-ar fi disimilat, in forma mai putin clara, conform licurici.
Dupa Pascu, Arhiva, 1905, 130 si Pascu, I, 111, din limba latina *luculĭre; dupa Tiktin si Scriban, legat de limba latina lucēre.
Conform ipotezei improbabile a lui Puscariu, Dacor., Iv, 735-8, conform Rew 5079a, dintr-un limba latina *liquorāre, pentru liquere; dupa Herzog, Dacor., V, 493, din limba slava (veche) likŭ „roata”. – Derivat licarit (var. licaris, licuris), substantiv neutru (scinteiere); licaritor, adjectiv (scinteietor); licar, substantiv neutru (scinteiere), pare o creatie personala a lui Cezar Petrescu.