Meritoriu -ie
Definitie, sens si explicatie
1Meritoriu, -ie adjectiv cu merite, demn de stima; merituos. (< limba latina meritorius, franceza meritoire)
2Meritoriu, -ie, meritorii, adjectiv (Despre actiuni sau realizari ale oamenilor) Care este vrednic de apreciere, care are merite, merituos; care este destul de bun, de reusit, de valoros. – Din limba latina Meritorius, franceza Meritoire.
3Meritoriu adjectiv
1. laudabil, meritos. (O initiativa -.)
2. meritos, valoros. (Lucrare -.)
1. laudabil, meritos. (O initiativa -.)
2. meritos, valoros. (Lucrare -.)
4Meritoriu adjectiv m. [-riu pronume -riu], f. meritorie (silabe -ri-e); plural m. si feminin: meritorii
5Meritoriu -e (-i) Care are merite mari; demn de lauda sau de recompensa; merituos. Efort -. /<lat. meritorius, franceza meritoire
6Meritoriu, -ie adjectiv Demn de stima, de lauda; cu merite. [Pronume -riu. / < limba latina meritorius, conform franceza meritoire].