Placentă

Placentă, placente, substantiv feminin
1. (Anatomie) Organ musculos și spongios care se formează în perioada de gestație la majoritatea mamiferelor și care face legătura între mamă și embrion, servind la nutriția și respirația acestuia, eliminându-se la naștere; casă, căiță, cămașă, locuțiune
Placentă previa = placentă (1) anormală, dezvoltată în partea inferioară a uterului.
2. (Botanică) Loc, porțiune din pereții ovarului pe care se fixează ovulele. – Din latină, franceză Placenta.

DEX – dicționarul explicativ

Placentă placente feminin 1) (la mamifere) Organ vascular spongios, adrenat la uter, prin care se înfăptuiește schimbul de substanțe dintre organismul mamei și al embrionului în perioada sarcinii. 2) botanică Parte a ovarului pe care sunt situate ovulele. /<latină, franceză placenta

NODEX – noul dicționar explicativ

Placentă substantiv feminin
1. Masă cărnoasă și spongioasă care învelește fătul și prin care acesta primește hrana în perioada de gestație.
2. Parte a ovarului pe care sunt dispuse ovulele. [< latină, franceză placenta].

DN – dicționar de neologisme

Placentă substantiv feminin
1. masă cărnoasă și spongioasă care învelește fătul și prin care acesta primește hrana în perioada de gestație.
2. (botanică) parte a ovarului pe care sunt inserate ovulele. (< franceză, latină placenta)

MDN – marele dicționar de neologisme