Mormînt -minte
Definitie, sens si explicatie
1Mormint (-minte), substantiv neutru – Groapa, cavou. – Mr. murminte, marmintu, megl. murmint.
Limba Latina mŏnŭmentum sau mŏnĭmentum (Densusianu, Hlr., 193; Puscariu 1109; Cnadrea-dens., 1153; Rew 5672; Bonfanti, Cah.
S. Puscariu, Ii, 125); r, prin disimilare, sau si prin incrucisare cu mor, conform sard. morimentu (Atzori 237), prov. morimen.
Este cuvint de uz general (Alr, I, 299), dublet al lui monument, substantiv neutru, din franceza monument.
Derivat mormintal, adjectiv (funerar), format dupa monumental, adjectiv ; inmorminta (var. rara morminta), verb (a ingropa); inmormintare, substantiv feminin (ingropaciune; Arg., plictiseala).
Limba Latina mŏnŭmentum sau mŏnĭmentum (Densusianu, Hlr., 193; Puscariu 1109; Cnadrea-dens., 1153; Rew 5672; Bonfanti, Cah.
S. Puscariu, Ii, 125); r, prin disimilare, sau si prin incrucisare cu mor, conform sard. morimentu (Atzori 237), prov. morimen.
Este cuvint de uz general (Alr, I, 299), dublet al lui monument, substantiv neutru, din franceza monument.
Derivat mormintal, adjectiv (funerar), format dupa monumental, adjectiv ; inmorminta (var. rara morminta), verb (a ingropa); inmormintare, substantiv feminin (ingropaciune; Arg., plictiseala).