Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Măsea

1 * Cuvantul cu diacritice: măseá
Cuvantul fara diacritice: masea

Definitie: MĂSEA, măsele, substantiv feminin 1. Fiecare dintre dinții mari (terminați cu o suprafață plată) fixați în partea posterioară a maxilarelor, după canini, la om și la unele animale, servind la zdrobirea și la măcinarea alimentelor; molar¹. ♢ Măsea de minte = fiecare dintre cele patru măsele care apar la sfârșitul adolescenței. ♢ Expresie (Oltean) cu douăzeci și patru (sau cu gura plină) de măsele = (om) voinic și isteț, descurcăreț, abil. A-i crăpa (cuiva) măseaua (sau măselele) (în gură) = a fi nerăbdător, a avea mare nevoie de ceva. A trage (sau a o lua) la măsea = a bea mult, a fi bețiv. N-ajunge nici pe o măsea = e foarte puțin, e insuficient. A nu avea ce pune (sau a nu ajunge) (nici) pe o măsea sau nici cât (să) pui pe o măsea = a avea foate puțin (de mâncare). A lepăda, a arunca etcetera (pe cineva sau ceva) ca pe o măsea stricată = a se debarasa (de cineva sau ceva) fără părere de rău. 2. Compus: (Botanica) măseaua-ciutei = mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori roșii, cu frunze pătate roșu-brun (Erythronium dens canis). 3. Nume dat mai multor obiecte sau părți de obiecte asemănătoare, ca formă sau ca funcție, cu măseaua (1) (la roata morii, la grindeiul de la piuă, la grapă, leucă, tălpile saniei, bocanci etcetera) – Limba Latina maxilla „maxilar”.

2 * Cuvantul cu diacritice: măseá
Cuvantul fara diacritice: masea

Definitie: MĂSEA substantiv 1. (ANATOMIE) molar. 2. (TEHNICA) (regional) bot, boț, burete, ceafă, cioc, clenci, creastă, crestuș, gât, nod, umăr, ureche. (- la leuca carului.) 3. (TEHNICA) (regional) ciocâlteu, ciocârlie, cocoș, cui, popă. (- la plug.) 4. (TEHN.) colț, dinte. (- la grapă.) 5. (TEHNICA) (regional) bonțoc, cățel, coadă, mănușă, mână. (- la coasă.) 6. (TEHNICA) (regional) șiștoare. (- la joagăr.) 7. (TEHNICA) pană. (- la grindeiul de la piuă.) 8. (BOTANICA) măseaua-ciutei (Erythronium dens canis) = (regional) cocorei (plural), cocoșei (plural), ghicitori (plural), turcarete.

3 * Cuvantul cu diacritice: măseá
Cuvantul fara diacritice: masea

Definitie: măsea substantiv feminin, art. măseaua, g.-d. art. măselei; plural măsele

4 * Cuvantul cu diacritice: măseá -éle
Cuvantul fara diacritice: masea

Definitie: MĂSEA -ele f. 1) Fiecare dintre dinții mari, cu suprafață plată, situați în părțile laterale ale maxilarelor; molar. ♢ - de minte fiecare din utlimele patru măsele care apar la sfârșitul adolescenței. A trage (sau a lua) la - a consuma băuturi spirtoase în cantități mari; a avea slăbiciunea băutului. Nici pe o - (sau nici cât a-i pune pe o -) foarte puțin; o nimica toată. A clănțăni din -ele a tremura de frig. 2) Obiect sau unealtă asemănătoare cu un dinte de acest fel. 3): -eaua-ciutei mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori divers colorate și frunze cu pete roșii-brune. [G.-D. măselei] limba latina maxilla

5 * Cuvantul cu diacritice: măseá măséle
Cuvantul fara diacritice: masea

Definitie: măsea (măsele), substantiv feminin – 1. Dinte, molar. – 2. Dinte de roată. – Mr., megl. măseauă. Limba Latina maxila (Pușcariu 1045; Candrea-Dens., 1067; REW 5443), conform limba neogreaca: µασέλλα „maxilar”, limba italiana mascella, prov., verifica cuvantul: franceza maiselle, sp. mejilla. Cuvînt de uz general (ALR, I, 30). – Derivat măselar (var. măsălar), substantiv masculin (măselariță neagră, Myoscianus niger; august); măselariță, substantiv feminin (plantă); măselat, adjectiv (varietate de porumb). Denumirea de măselariță se aplică prin întrebuințarea populară, contra durerilor de măsele, datorată proprietăților sale narcotice (după Conev 46, din bulgara maslar(n)ica „fabrica de ulei”). Numele lunii august e mai puțin clar și a fost pus în legătură cu limba latina messis „recoltă” de Pușcariu 1042, conform Tiktin.