Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Nominativ -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: nominatív -ă
Cuvantul fara diacritice: nominativ

Definitie: NOMINATIV, -Ă, nominativi, -e, substantiv neutru, adjectiv 1. Substantiv neutru: Caz al flexiunii nominale a cărui funcție specifica este aceea de subiect și care este considerat forma de bază a substantivului. 2. Adjectiv (Fin.; în sintagma) Obligație nominativă = obligație care poartă înscris numele creditorului. – Din limba latina nominativus, franceza nominatif.

2 * Cuvantul cu diacritice: nominatív
Cuvantul fara diacritice: nominativ

Definitie: NOMINATIV s., adjectiv 1. substantiv (GRAM.) (învechit) numitoare. 2. adjectiv verifica cuvantul: nominal.

3 * Cuvantul cu diacritice: nominatív
Cuvantul fara diacritice: nominativ

Definitie: nominativ adjectiv m., plural nominativi; f. singular nominativă, plural nominative

4 * Cuvantul cu diacritice: nominatív
Cuvantul fara diacritice: nominativ

Definitie: nominativ substantiv neutru, plural nominative

5 * Cuvantul cu diacritice: nominatív -ă -i -e
Cuvantul fara diacritice: nominativ

Definitie: NOMINATIV² -ă (-i, -e) 1) Care servește pentru a numi; cu ajutorul căruia se numește. Funcție -ă. 2) Care ține de nominație; propriu nominației. limba latina nominativus, limba franceza: nominatif

6 * Cuvantul cu diacritice: nominatív -e
Cuvantul fara diacritice: nominativ

Definitie: NOMINATIV¹ -e n. lingv. Caz la care stă, de obicei, subiectul și care răspunde la între-bările: cine? ce? limba latina nominativus, limba franceza: nominatif

7 * Cuvantul cu diacritice: nominatív
Cuvantul fara diacritice: nominativ

Definitie: NOMINATIV substantiv neutru Caz al declinării în care stau subiectul, apoziția și numele predicativ. ♢ Nominativ etic = formă de nominativ a pronumelui personal de persoana 2 singular, folosit într-o construcție în care, ca și în cazul dativului etic, se cere interlocutorului să participe afectiv la ceea ce se povestește. [Plural -ve. / conform limba latina nominativus, franceza nominatif].

8 * Cuvantul cu diacritice: nominatív -ă
Cuvantul fara diacritice: nominativ

Definitie: NOMINATIV, -Ă adjectiv Care conține un nume, nominal. ♢ (Fin.) Obligație nominativă = obligație pe care este scris numele creditorului. [< franceza nominatif].

9 * Cuvantul cu diacritice: nominatív -ă
Cuvantul fara diacritice: nominativ

Definitie: NOMINATIV, -Ă I. adjectiv nominal (1). o (fin.) obligație -ă = obligație pe care este scris numele creditorului. II. substantiv neutru caz al declinării în care stau subiectul, apoziția și numele predicativ. (< limba latina nominativus, franceza nominatif)

Informatii si statistici despre acest cuvant

Cuvantul este compus din: 9 litere.
Fiind format din 9 litere, acest cuvant este de dimensiune mare.
Cuvantul nu contine diacritica: ă
Cuvantul nu contine diacritica: â
Cuvantul nu contine diacritica: î
Cuvantul nu contine diacritica: ș
Cuvantul nu contine diacritica: ț
Cuvantul nu contine diacritica: ö
Cuvantul incepe cu litera "n" si se termina cu litera "v"

Cuvinte in Limba Romana care incep cu litera

Resurse

Liste si combinatii de cuvinte

Cuvinte aleatoare

Prima Pagina

Despre Diacritice

Despre Site

Politica de confidentialitate

Contact

DexDefinitie.com este un site dictionar al limbii romane. Gasiti aici aproape toate cuvintele din limba romana, impreuna cu explicatii (definitii). Mai gasiti si statistici legate de fiecare cuvant. Baza de date contine 131.563 de definitii, explicatii, antonime, sinonime.

Site-ul functioneaza excelent pe telefoane mobile Android is iOS. Daca aveti de adaugat vreun cuvant, de facut o corectare, va rugam sa folositi pagina de contact pentru a ne trimite un mesaj.